Ion Vinea - Tuzla (I)

Luna lăsa pagini de argint
şi vibrau buzele apelor
neînţelese cetiri.
Am dezlegat barca dintre stâncile de fier
am desfăcut pânzele palide.
Ţii minte - pescarul tocmit
ştia cântecele Dobrogei
asfinţiri în bezna de la cârmă
şi-l asculta marea când înceta.
Pe sidef patinam în respirări
- ce vânt moale aiura prin lume -
drumul sticlea mâna lui cu jucării de diamant
luna era oglindă uitată într-un palat
ne gândeam la cine încă nu ne-a mângăiat.
Pe ţărm cârciuma roşie danţa
şi-n fund dormeau bancurile de aur.

lui Marcel Iancu