Radu Gyr - Luminiţă

Are tata o fetiţă
Luminiţă,
pas de vis şi mânuşiţă
de crăiţă.

Când prind umbrele să cadă
în livadă,
păuniţe de zăpadă
vin s-o vadă.

Sună vântu-n cinstea ei
clopoţei
şi albine-aduc cercei
de scântei.

Se-mbulzesc în faţa uşii
corcoduşii:
îi fac tumbe cărăbuşii,
jucăuşii.

Şi când trec spre cuib lăstunii
bărzăunii
îi aduc mireasa lunii
din petunii…

Dar la casa argintie
de hârtie,
doar tăticu prost mai scrie
şi nu ştie
ca de dragul Luminiţii
licuricii
au aprins la geam aglicii,
iar piticii
au cărat o lună mare
în spinare
şi-au proptit-o-n casa noastră
la fereastră.