Victor Felea - Am trăit - am văzut

Vânt de iarnă fulguie plouă s-a întunecat
În plină zi şi nimic nou nu se anunţă
Speranţele s-au dus în pământ
Precum frunzele veştede
Duhuri îmbătrânite ale minţii se înghesuie
În friguroase unghere

Stau şi mă uit la mormanul de cărţi
Care-mi umple odaia
Şi sânt prizonierul acestui mic spaţiu dezordonat
Mii de corăbii ruginesc în golfuri de smoală
Şi gemete surde încolţesc
Din lutul amar al planetei

Am trăit şi-am văzut mulţi călăi şi veseli gropari
Meditând cu cranii în mână
La gloria lor nepieritoare
Dar n-am devenit filosof şi de cuvintele
Mari şi frumoase mi-e sufletul negru
 
din Jucător de rezervă(1992)