George Coşbuc - Lumea s-a pornit într-o marţi

Marţea nu e bine să croieşti cămăşi, nu e bine să legi "gura pînzii" şi nu e bine să îmbraci haină nouă, dar mai ales nu e bine să pleci la un drum mai lung, fiindcă într-o marţi a urzit Dumnezeu lumea, adică lumea s-a pornit într-o marţi. Asta e o credinţă de obşte a românilor. Alţii, mai puţini, cred că toate acestea nu e bine să le faci sîmbătă, tot pentru acelaşi mare păcat, fiindcă sîmbătă s-a pornit lumea. De unde ne-a venit nouă credinţa asta şi ce rost are ea ? Acum, eu n-am să mă ocup să vă înşir vorbe ca să vă lămuresc că această credinţă e o superstiţiune, pentru că asta o ştiţi dumneavoastră poate mai bine de cum o ştiu eu. Dar gîndesc că poate nu ştiţi de unde şi cum ne-a venit superstiţiunea, şi încă eu aş încerca să văd de v-o pot spune.

Mai întîi de toate, credinţa că marţea marţea s-a pornit lumea a prins rădăcini între popoarele ortodoxe ale Europei. Apoi de la acestea au luat-o şi alte popoare , de alte religii, dar n-o au întru atîta sfinţenie ca neamurile de la cari au luat-o. Aşadar, credinţa de care vorbim are ceva strînsă legătură cu religia ortodoxă a creştinilor, şi numai a celor din Europa.
După Biblie, Dumnezeu a făcut lumea în şase zile. Nu se spune în ce zi a început, dar se spune în care zi s-a odihnit; şi dacă s-a odihnit sîmbăta, a şaptea zi , atunci ziua dintîi a lumii a fost duminecă. Apoi atunci de ce nu spunem că duminecă a pornit Dumnezeu lumea? Şi că duminecă nu e bine să pornim la drum lung? Aşa ar fi după cele ce ni le arată Biblia. Dar credinţa din taifasul nostru n-are de lucru cu Biblia, măcar că tot facerea lumii îi este temeiul şi de acolo porneşte, de la ziua dintîi a lumii. S-au făcut fel de fel de socoteli, cam cîţi ani pot să fie de la facerea lumii, aşa cum înţelegem facerea ei după spusele Bibliei. Acum, unii au scos un număr de ani, alţii altul, cîte-o seamă de numere mai apropiate, altele depărtate foarte cîte cu 2.000 de ani şi mai mult. Aşa că nu se potrivesc doi cu doi şi anumit tot nu ştim nimic. Dar feluritele popoare au primit ca adevărată anumită numărătoare de care se ţin. Aşa, iudeii spun că lumea a fost făcută cu 3760 înainte de anul naşterii lui Hristos. Catolicii o spun în trei feluri, dar şi ortodocşii tot în trei feluri o spun: cei ce se ţin de patriarhul Alexandriei o spun într-un fel, cei de sub patriarhul Antiohiei într-alt fel, iar cei din Europa se iau după cum s-a hotărît în Constantinopol.

Anul acestor din Europa e 5508 înainte de Hristos. Acesta e anu'l de la facerea lumii, de la Adam, "leatul" sau "veleatul" de la zidire. Toate cărţile noastre bisericeşti pînă mai acum o sută cincizeci de ani întrebuinţau numai leatul de la facerea lumii, tot aşa şi cronicarii, numai că ei puneau pe lîngă leatul acesta şi anul de la Hristos, de cele mai multe ori. Cum au ajuns cei din Constantinopol să statorească anul 5508 înainte de Hristos ca an al facerii lumii, şi cum au ajuns alţii să statorească alt an, e o socoteală lungă şi nu e pentru noi. Pentru noi ajunge atîta, că aşa au statorit lucrul şi unii si alţii. Dar orice an ar fi statorit pentru facerea lumii feluriţii învăţaţi, un lucru au trebuit să-I ţie toţi la fel: să potrivească aşa anii, încît cel din urmă an al veacului vechi să fie an visect, şi aşa că anul 1 de la Hristos (adecă,anul care începe era creŞtină) să înceapă într-o sîmbătă. Adecă, ziua întii a întîiei luni, a întîiului an care începe veacul cel nou trebuie să fie sîmbătă. Şi aşa este pentru toţi creştinii. Dacă noi spunem că întîiul an al erei creştine e anul 5509, dacă unii catolici spun că e 5201, alţii altfel, e totuna, pentru că toţi aceşti ani, feluriţi după număr, arată acelaşi an care a început (1 ianuarie) cu o sîmbătă.
Toţi aceşti ani se potrivesc la sfîrşitul lor, adecă li se încheie şirul în anul 1 al erei creştine, dar fireşte nu se potrivesc la începutul lor, la capul şirului. Iar această nepotrivire face că lumea "a pornit" după unii într-o zi, după alţii într-alta. Toţi zic că cea din urmă zi a veacului vechi s-a sfîrşit într-o vineri şi cu sîmbătă s-a început noul veac, dar nu toţi au la fel aceeaşi zi ca întîia zi a tuturor zilelor la începerea lumii.

După numărul nostru, al ortodocşilor din Europa, în anul 5508 înainte de Hristos, ziua întîi, a anului (1 ianuarie) a fost marţi. Aşa urma. Căci dacă anul 1 după Hristos s-a început cu sîmbăta, anul de dinaintea lui (anul 1 înainte de Hristos) s-a început cu joi, anul 2 s-a început cu miercuri, anul 3 cu marţi, anul 4 cu luni, anul 5 ca visect cu sîmbătă şi apoi tot aşa mergînd înapoi spre începutul lumii vezi că anul 5506 a început cu joi, 5507 cu miercuri, iar anul începăturii 5508 cu marţi.

Aşa dară întîia zi a întîiului an al lumii a fost marţi. Marţea a pornit lumea. Numai după calculele bizantinilor "începe lumea" într-o marţi. Deci numai popoarele ortodoxe ale Europei au în veleatul Lumii lor marţea ca prima zi a tuturor zilelor. Acum, eu cred că prin călugări a ajuns la ştiinţa poporului că marţea s-a urzit lumea şi apoi ştiinţa asta a fost adusă în legătură cu credinţele lui superstiţioase şi aşa a devenit şi ea credinţă fără nici un rost. Că unii vorbesc şi despre sîmbătă ca zi în care s-a urzit lumea, poate că vine din faptul că au auzit ceva despre sîmbătă ca zi de începătură a erei creştine, a noului veac, sau - poate mai curînd - fiindcă şi sîmbăta se poate lua ca întîia zi a lumii, dacă te ţii de cei ce încep anii cu martie. (In evul-mediu se obicinuia şi una şi alta: numărau anii începîndu-i ori de la ianuarie ori de la martie şi lucrul acesta face şi astăzi cronologiştilor multă încurcătură pentru cele doua luni ianuarie şi februarie cari puteau fi luate şi într-un an şi într-altul de după el). Iar în anul 1 al lumii ziua întîi de martie a fost sîmbătă.