Ion Vinea - Ceas rău

Din inima noastră deşertată
Ora s-a prelins a despărţirii.
Ca o perla bolnavă a zăcut pe fund
Setea, când n-a mai avut ce să mai soarbă.


Ora de doliu, veşnică, fără moarte,
A pândit în noi ca un vechi blestem.
Cu seva otrăvită a timpului
A suit în soarta iubirii
Şi toate cuvintele au înflorit amare,
Şi în toate privirile
Au tremurat presimţirile.


Cum se-nfrăţesc mâinile în acest adio,
Cum îşi citesc ochii acest bun rămas.
A cui e voinţa care ne dezbină
Când strigă-n noi sângele
După tot ce a fost?