Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia - d. 5 noiembrie 2010, Bucureşti, România) este un poet, publicist şi om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Este unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani.
Deşi
născut în Basarabia (în Republica Moldova de astăzi), Păunescu şi-a
petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bîrca, în judeţul Dolj. A
absolvit Colegiul Naţional Carol I din Craiova. Tatăl lui Păunescu,
membru al Partidului Naţional Liberal, a fost condamnat la 15 ani de
închisoare pentru "activităţi anti-comuniste" de regimul
stalinist de după 1945 şi din această cauză Păunescu a trebuit să
aştepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a
studiat filologia la Universitatea din Bucureşti.
A debutat ca poet în 1960. Din 1973 conduce revista "Flacăra".
Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost
scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din
Ploieşti din iunie 1985.
În
perioada comunistă, a fost considerat de mulţi români un sicofant
pentru felul în care îl lăuda pe dictatorul Nicolae Ceauşescu.
După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista "Totuşi iubirea". În calitate de publicist a mai condus ziarul "Sportul românesc", o scurtă perioadă în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la "Antena 1".
Indiscutabil,
orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stînga.
Spre deosebire de alte personalităţi ale perioadei comuniste, Păunescu a
promovat idei de stînga mai liberale, de inspiraţie occidentală.
Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice
şi a neajunsurilor economice. Păunescu a întreţinut relaţii strînse cu
membri ai aparatelor comuniste de stat şi partid. După 1989, Păunescu
este unul din puţinii care nu renegă complet ideologia socialistă,
intrînd rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeţ.
Între anii 1970-1980, Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media românească. Cenaclul Flacăra,
pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a dirijat au exercitat o
atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din
România datorită combinaţiei de idei de stînga de inspiraţie occidentală
şi de naţionalism. Mulţi artişti pe care autorităţile comuniste îi
puteau considera "subversivi" au fost lansaţi sau promovaţi de Păunescu prin Cenaclul Flacăra.
Relaţia
lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este în general considerată ca
ambiguă, mergînd de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice
directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu
de după 1989.
Din 1992 pînă în 1998 a fost membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD.
La 17 septembrie 1973 înfiinţează Cenaclul "Flacăra”,
adevărat fenomen de masă, cu care susţine, pînă la interzicerea sa, în
16 iunie 1985, manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai
mult de 6 milioane de spectatori. Pe scena Cenaclului "Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere româneşti, poeţi şi alţi creatori.
Aurel Martin se pronunță asupra creației poetice păunesciene zicînd că e
"un poet de netăgăduit talent, înzestrat cu harul de a transfigura
realitatea cotidiană şi, într-un fel, de a demistifica, stabilind
relaţii noi între fenomene sau între om şi lumea înconjurătoare,
răsturînd, dacă e cazul, înţelesuri vechi, propunînd în locu-le altele
inedite, şi umplînd cu eul său omniprezent spaţiile Universului."
Articol îngrijit de: Vlada Afteni
Bibliografie (surse):
- Aurel Martin, Poeţi contemporani, Buc., Editura pentru Literatură, 1967;
- Adrian Păunescu, Sînt un om liber, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989;
- www.personalitati.infoportal.ro;
- www.ro.wikipedia.org;
- Limba și literatura română, aprecieri critice.
