Victor Felea - Autoportret în februarie

Eu trec pe străzi purtându-mi
Paltonul greoi şi geanta mereu încărcată
Cu pâine şi cărţi şi hârtii şi cu alte
Lucruri trebuitoare - mă duc înfruntând
Vârtejuri de zgomote puţin aplecat
Şi uşor năucit mic şi fără importanţă
Cvasiatent cvasiabsent
Preocupat de câteva gânduri prozaice
Dar şi de câteva utopii şi speranţe
Care-mi şoptesc: rezistă rezistă
Raţiunile tale cele mai adânci
Nu şi-au găsit încă desăvârşirea-
Şi merg spre ţelul meu cotidian şi iar mă-ntorc
Neobservat şi poate umilit
Dar fără să mă plâng ci parcă dus
De-o mână bună
Şi ocrotit de aştri nevăzuţi - eu ies încet din gropile durerii
Uimit ce mult m-a stilizat destinul.

din vol. De toamnă(1986)