Dimitrie CANTEMIR - Plângerea inorogului (fragment)

Munti, crăpati,
copaci, vă despicaţi,
pietri, vă fărămaţi!
Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară,
munţii puhoaie pogoară,
lăcaşele Inorogului,
paşunele,
grădinele,
cernească-să,
pălească-să,
veştedzască-să,
nu înflorească,
nu înverdzască,
nici să odraslească,
şi pre domnul lor cu jele,
pre stăpânul lor negrele,
suspinând,
tânguind,
nencetat să pomenească.
Ochiuri de cucoară,
voi, limpedzi izvoară,
a izvorî vă părăsiţi,
şi-n amar vă primeniţi.
Gliganul sălbatec viieriu,
şi-n livedzile lui ursul uşeriu sa sa faca,
în grădini tărveleşte,
în pomat băteleşte să sa prefacă.
Clatească-să ceriul,
tremure pământul,
aerul trăsnet,
nuării plesnet,
potop de holbură,
întunerec de negură vântul să aducă.
Soarele zimţii să-şi rătedze,
luna, siindu-se, să să ruşinedze,
stelele nu scântaiedze,
nici Galactea să luminedze.