Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, județul Soroca, Basarabia - d. 26 iunie 1936, Bucov Prahova) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționara narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la ani grei de închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).
La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face studiile la Facultatea de drept.
După
ce şi-a afirmat concepţiile sale şi crezul său politic în Evenimentul
literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, la 14 martie
1901, Constantin Stere a fost numit profesor suplinitor la catedra de
drept administrativ şi constituţional a facultăţii de drept din Iaşi,
iar în 1903 a devenit profesor titular.
La
1897 susține teza de licență, la 1901 începe cariera de pedagog de la
profesor suplinitor ca la 1913 să fie ales rector. La 1916 își dă
demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate
publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906.
A
făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul ţărănesc, a
luptat pentru organizarea politică a ţărănimii, dar carieră politică nu a
putut face. A militat pentru înfăptuirea cerinţelor esenţiale ale
revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi votul universal.
Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului.
A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România.
A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România.
La
sfirşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu al secolului al
XX-lea, cînd ani de-a rîndul România a fost zguduită de puternice şi
repetate răscoale ţărăneşti culminînd cu marea răscoală ţărănească din
1907, iar viaţa politică a ţării evolua sub amprenta problemelor rurale,
într-o ţară în care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3%
din populaţia generală a ţării, Constantin Stere considera că ţărănimea
este factorul fundamental al progresului social şi spre aceasta trebuie
să-şi îndrepte toată atenţia un revoluţionar, in general oamenii
politici progresişti care îşi propun să servească poporul. Acest crez a
stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la
sfirşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînă
la sfîrşitul vieţii.
Personalitate
deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor,
ideolog, gazetar, scriitor şi om politic — Constantin Stere s-a situat
pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a intelectualului
angajat.
Constantin Stere
nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin
consecvenţa democratică, tuturor acelor care îl anatemizau.
Sfîrşitul vieţii şi-l petrece retras şi izolat de frămintarile politice
la Bucov, judeţul Prahova. Sensul retragerii lui Constantin Stere în
conacul de la Bucov este sensul unei totale renunţări la mediul politic
al regimului burghezo-moşieresc de la care nu mai putea aştepta nimic.
S-a stins din viaţă la 26 iunie 1936, la Bucov.
Calităţile neobişnuite pe care le dovedise Stere de-a lungul
tumultoasei sale existenţe în atîtea domenii (politică, învăţămînt,
ştiinţă, gazetărie etc.), nu păreau să fie şi acela ale unui viguros
prozator.
Articol îngrijit de: Vlada Afteni
- C. Stere, un militant si teoretician al luptei pentru emanciparea sociala si nationala, 1988;
- www.ro.wikipedia.org;
- www.referate-ok.com.
