Este considerat poetul care a ridicat limba română de la dialect al ţăranilor, la limba literară.
1794 — Se naşte la Slatina Barbu Paris Mumuleanu.
Tatăl sau era un negustor de mărunţişuri, numit pe atunci "mămular", originar din satul Bîrcîi, aproape de Scorniceşti.
Numele lui adevărat se pare că era Mamuleanu, de la mamulean.
1800-1804 — Învaţă la Şcoala "Ionaşcu" din Slatina.
Se mută la Bucureşti şi este logofăt în casa boierului Dinu Constantin Filipescu. Aici îşi va forma o vastă cultură. Este supraveghetor al copiilor boierului şi se pare că a fost plecat cu aceştia la Paris o perioada.
1812 — Dinu Filipescu este exilat la moşia de la Bucov, Prahova şi Mumuleanu îl urmează.
1817 — După moartea lui Dinu Filipescu, Mumuleanu se întoarce la Bucureşti. Aici va rămâne până la sfârşitul vieţii.
A colaborat la "Curierul românesc".
1820 — Apare volumul de poezii Rost de poezie, adecă stihuri.
1825 — Apare volumul de poezii Caracterurile bărbaţilor şi muerilor în versuri.
Poema Plângerea şi tânguirea Valahiei asupra nemulţemirii streinilor ce au derăpănat-o, a apărut la Buda, fără semnătură. Este o elegie exprimând durerea şi mânia ţării în haosul provocat de Eterie.
1836 — La 21 mai moare la Bucureşti Barbu Paris Mumuleanu.
