Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Ioan Alexandru – Autoportret în mișcare

 

Umbli pe-aceleaşi drumuri pe care-ai mai umblat
Cu norii şi cu anii rămaşi în amintire.
Aproape înalt eşti de frumos băiat,
Adolescent ca lacrima subţire.

Cu capul în pământ bolborosind mereu,
Te poartă timpul cu o curea de mână,
Şi nu mai poţi să scapi de-un tren,
Şi nu mai crezi în steaua din fântână.

Umerii-ascuţiţi s-au domolit treptat
Sub fulgere şi bruma cea de toamnă.
Ploaia din geam n-o mai alungi cu-n gest,
Nesomnul mamei nu mai ştii ce-nseamnă.

Desculţ te-ar vrea călcâiul prin noroi
Pe umeri de copite către seară,
Dar strâng şireturile negre de pantofi
Şi degetele-ţi ard pe o ţigară.

Pe-o margine de apă te-ai dezbrăcat tăcut.
Şi nu te-ai dezbrăca de-o vârstă pentru una
Ce-a fost. Ori poate că n-a fost,
Dar vrei să fie-ntotdeauna.

Oricum, în fumul vremii desluşeşti
Un sat apus, un răsărit de lună
Văzute de-un copil apus şi el
Unde? şi când? – cu luna împreună.

 

 

Mihai Ursachi - Poemul de purpură IX

 

 


Aici unde suntem e pace cu adevărat. E pace cu adevărat.

La picioarele tale, iubito, prunul sălbatic a înflorit,
colina întreagă e semănată de îngeri cu florile
ce s-au numit imortele. Din inima mea
un mac de câmpie s-aprinde o dată pe an. Este noapte,
şi la picioarele tale iubito, prunul sălbatic a înflorit.

Marea adânc priveghează tăcerile albe în care
s-a înecat graiul nostru, iar luna, ca-n vechile sfinte poeme
luminează zidirea în formă de crin. Un crin cugetând,
astfel am fost şi-am trecut noi pe ţărmul acesta
la marginea mării. Universul întreg e un crin.

Aici unde suntem e pace cu adevărat. E pace cu adevărat.

Mihai Ursachi - În adâncuri

 

 Pogoară-te

dintru adâncuri
dă-mi hotărâre
că nu e nimic
în adâncuri…
că ochii ah ochii
nu ţin nimic
în adâncuri…
cum în oceane
nu pot să fie
ruini şi armade…
că nu e nimic
decât pletele blonde
care-s nimic…
că nu e nimic
în adâncuri
nimic.