Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Marin Sorescu - Reminiscenţe


Ne uităm la nori
Şi spunem că seamănă cu-o turmă de oi.
Tresărim speriaţi când vedem lupul
În cartea de zoologie.

Alteori ne apucă un dor de munte
Atât de puternic, încât
Vedem cum începe să crească iarba grasă
Pe birouri.

Sunt gânduri care continuă să ne sosească
Pe vechea noastră adresă,
Pentru că fiecare dintre noi suntem
Ciobanul care şi-a pierdut oile
În subconştient.


Marin Sorescu - Pricina


Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.

Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou,
O mulţime de lucruri
Care nu-l interesau.

Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otravuri -
Tristete, necazuri -
Parca asa le zicea.

Lovitura de gratie i-a fost data in cap
Cu o bucata de destin
De esenta tare.

Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viata !
De atunci, iata, am pierdut si jumatate din moarte
Asteptandu-mi randul la coada,
Ca sa v-aduc la cunostinta pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
 

Ion Păun-Pincio - Dies irae

 
(După Leconte de Lisle)

Mă soarbe pâcla sură pe nesimţite-n jos!
Adâncul tău tot sufletu-mi să-nece...
Cu roua voastră, codri, setea-mi stingeţi –
O, paşnic cer, strecoară-ţi raza rece...

Să uit de mângâierile deşarte,
Ce sufletu-mi însângerat mi-l scurmă;
O, vânt, neatins de zgomotele vorbei,
Spre neştiute lumi, departe, du-mă.

Iar tu, pustiu imens, de tremuri numai
De şoapt-aceloraşi dorinţi eterne,
Atunci, învinsele-ţi aripi, o, suflet,
Spre pradă golului adânc le-aşterne.

Iar Moartea, irosind cenuşa vieţei,
În noaptea-i paşnică mă ţie-ascuns,
Tihnit să sorb mereu în scursul vremei,
Repaosul ce viaţa mi l-a smuls...