Radu Gyr - Denie

Si primavara parca era alta,
curgea si luna altfel pe zaplaz . . .
Pe-atunci nu ne cioplise-n stanci cu dalta
mesterul timp, nici frunte, nici obraz.

N-aveam taiate-n cremene nici fata,
nici lacrima, nici frunza cu cununi.
Mai mirosea a zmeura si viata
si inimile noastre a capsuni.

Pe-atunci purta si vantul flori in chica
si cantecul pe frunte, prour nou,
si-n fiecare cuib de randunica
pui de heruvi tasneau din orice ou.

Cazand din cer ori coborand din luna,
ne asteptau caisii in pridvor ;
mergeam cu ei la denii, impreuna,
si ne-nchinam ca ramurile lor.

Iisus venea cu roua in potire,
priveam adanc in ochii Lui adanci,
si inviam in orice rastignire,
cand suradeam pe crucile de-atunci . . .