Aurel Rău - Înspre 50 de ani

Umblă-n aprilie şi în mai, pe câmpuri,
frate statornic florilor de măr, de cireş, de prun;
adormi în plin soare pe stăvilar lângă undiţă.
Nimic nu e fără sens în dialectica devenirilor.


Şi lasă să te întreacă-n agoniseli toţi şi toate.
Din fuioare de sălcii groase îţi leagă la gât cravată
şi fredonează cu mestecenii şi cu plopii argintii.
O să vezi cât de simplu se-mpacă viaţa cu moartea.


De lilieci, de şopârle, de rouă, nu te feri.
Înspre 50 de ani se mai poate să fii nebun.
Nu pierde luna mai şi aprilie, ţine minte.
Cai fluturându-şi coama sînt semnul că n-ai greşit.


Şi că dreaptă răsplată îţi vestesc vizitiii serii -
berzele plutitoare, fântânile fără cumpănă,
turlele singuratice şi iubitul, iubita.
Orice s-ar spune, pleacă şi nu-ntreba cât jertfeşti.



Micropoeme şi alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975