Aurel Rău - Savonarola

Acum l-au scos pe călugăr, s-au decis.
Spre eşafod şi spre rug îl duc. Nu credea
că nu vor pune-n cântar prestigiul, faptele-i
prea zeloase, şi-n fond sutana.
Depăşise doar cu puţin punctul limită,
îşi şopteşte când simte vântul.
Se bizuise prea mult pe credinţa lui
şi le-a forţat astfel mâna, îşi spun bătrânii
prin roşu, sub iadul clopotelor.
Când îl ard, nu pe el îl ard, când îl urcă
sub galantarul spânzurătorii, nu limba-i rea
este smulsă, cât aripile frumoase,
somptuoase, cu care-Angelico-n mânăstire
l-a dotat iscusit pe înger
în scena Bunei Vestiri. Nu credea.
În orice veac preţu-acesta-n vânt.


Micropoeme şi alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975