Ileana Mălăncioiu - Acord final

Voi muri şi nu voi şti nimic despre moartea mea,
Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic,
Am deschis ochii, am plâns şi am râs şi am plâns,
Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic.

Şi totuşi moartea mea e un lucru real,
Mai real decât naşterea, poate,
Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culme
Peste golul în care va-ncepe să-noate.

Calcă pe trepte de aer tot mai rare,
E din ce în ce mai departe de trup,
Aud încheieturile scărilor cum trosnesc,
Dar nu mă mai tem că se rup.

Cât se mai poate cădea din acestă vale
În care nimeni nu mai poate trăi astfel
Decât anume pentru trupul său
Şi nici măcar pentru el.