Între
noi sunt zăpezi şi nisipuri.
Mâine,
poate pustiuri, oceane.
Niciodată
uitarea.
Sub
icoana ta îmi încep ziua.
Aripa
mea creşte din umărul tău.
M-au
închinat mării, aprig şi pur,
Să
fiu şi să nu fiu învins.
Între
noi sunt zăpezi şi nisipuri.
Mâine,
poate cerul căzut.
Dar
bucuria de-a traversa noaptea,
Să-ţi
ies înainte pe celălalt ţărm,
Unde
niciodată uitarea ...
Din
volumul “Diligenţa de seară”, 1978
