nu sunt un om împuținat mai am totuși
șaizeci din noușcinci cât aveam.
sunt o insectă mare
cu exoschelet.
coșul pieptului
membrele subțiate osoase
mandibula.
apuc hrana și o duc către gură
bâțâind chelicerele. ochii larg deschiși
și sticloși
impenetrabili
se potrivesc cu noul ordin
căruia-i aparțin. nu mai am sentimente.
simt totuși ceva
o lipsă
îmi lipsesc elitrele cred. măcar mi s-ar fi împlinit
un vis din viața anterioară
de om.
aș fi putut când am chef
să zbor
de la fereastra mea de termopan.
să fac ture ample și să vin înapoi
să mă uit la știri la tv
