Ilarie VORONCA (pseud. lui Eduard Marcus), n. 31 dec. 1903, Braila - m. 5 apr. 1946, Paris.
Poet
Fiul lui Isidor Marcus, proprietarul unui joagar, comerciant, si al Ceciliei (n. Brenner).
Studii la Liceul Pedagogic din Bucuresti (1914-1921). Licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1924). Debuteaza in revista Sburatorul literar, cu poezia Tristeti de toamna (nov. 1921). Fecventeaza cenaclul condus de E. Lovinescu. Versurile publicate in Sburatorul literar, Flacara, Nazuinta, Contimporanul sunt adunate in volumul Restristi (1923).
Din 1924, cand redacteaza impreuna cu St. Roii si VORONCA Brauner, numarul unic din revista 75 H. P. (oct.), VORONCA se afirma printre principalii promotori ai miscarii de avangarda romanesti. Publica in Punct (1924-1925), face parte din red. revistei Integral 1925-1928, colaboreaza frecvent la rev. unu (1928-1931).
Din capitala Frantei, unde
plecase in 1926 cu intentia de a-si lua doctoratul in drept (proiect
nerealizat), revine frecvent in tara sau trimite numeroase colab.
(poezii, poeme in proza, eseuri, interviuri). La Paris, lucreaza,
printre altele, in biroul unei soc. de asigurari. Dupa intoarcerea la
Bucuresti, in 1929, e functionar la presedintia Consiliului de Ministri.
Din 1933, se stabileste in Franta; continua sa trimita art. ziarului
Adevarul (1935-1937). in anii ocupatiei naziste, participa la miscarea
franceza de Rezistenta, iar dupa eliberare este directorul emisiunilor
in lb. romana la Radio Paris.
Se sinucide in aprilie 1946. Scrierile in
lb. romana ale lui V., posterioare debutului cu accente bacoviene din
Restristi, ilustreaza toate etapele importante ale miscarii romanesti de
avangarda: momentul 75 H. P. poarta marca unui dadaism tarziu si al
constructivismului, poemele publicate in rev. Punct, in 1924-1925, si
abia in 1931, in placheta Invitatie la bal, se fac ecoul manifestelor
constructiviste; Colomba (1927), Ulise (1928), Bratara noptilor (1929),
Plante si animale (1929) indica, prin neobisnuita densitate imagistica
si mobilitatea asociativa, anumite deschideri spre suprarealism,
identificabile si in Zodiac (1930) si Incantatii (1931). Excesele
"miliardarului de imagini" (E. Lovinescu) sunt evitate in mare masura in
ultimele carti - Petre Schlemihl (1932) si Pattnos si alte sase poeme
(1933) in care discursul liric se simplifica, primind accente
whitmaniene.
Eseuri si poeme in proza, in voi. A doua lumina (1930) si
Act de prezenta (1932). Inaugurata prin traducerea unor carti
reprezentative pentru creatia sa romaneasca (Ulise - Ulysse dans la
citi, 1933; Petre Schlemihl - Poimes parmi Ies hommes -1934; Patmos,
1934), etapa franceza a scrisului lui VORONCA cuprinde inca
cincisprezece carti (poezii, poeme in proza); ea continua direct
perioada anterioara in directia unui lirism vizionar, cu accente imnice,
insufletite de un autentic patos umanitarist, pe un fond de angoasa
existentiala, permanent in opera sa (v. Permis de sejour -1935; La
Poesie commune - 1936; La joie est pour l homme - 1936; Amitie des
choses - 1937; L Apprenti fantome - 1938; Contre-solitude - 1946 etc).
Proze: Lord Duveen ou l invisible a la portee de tous - 1941; L
interview - 1944; Souvenirs de la planate Terre - 1945 etc. Conferinte
despre literatura romana la Sorbona si Radio Paris. A tradus, in colab.,
folclor din culegerea lui C. Brailoiu (Les chants du mort, 1947).
Opera lui VORONCA reflecta principalele momente ale miscarii romanesti de avangarda dintre cele doua razboaie mondiale, cu care biografia sa poetica se identifica. Restristi, volumul de debut (1923), se situa inca in zona de iradiere a lirismului bacovian, la care se adauga ecouri din Camil Baltazar si Adrian Maniu. Tristeti, Nelinisti, Sfarsiri, Primavara trista, Preumblari bolnave sunt cateva dintre titlurile acestor poeme, circumscriind un sentiment de neliniste si apasare, intr-un peisaj cenusiu, pluvios, in lenta dezagregare - tablou al descompunerii materiei, al stingerii generale. VORONCA reface aici, in tonalitate sentimentala, cadrul targului de provincie bacovian ("orasul intunecat", "deznadajduit", "de intuneric", cu "tristetea zidurilor de internat", cu gradina publica in care "banci si lumini in toamna putrezesc") si fizionomia palidului "elev singuratic" stanjenit de decorul sumbru si tentat (precum Camil Baltazar din Vecernii) de evaziunea in natura regeneratoare.
Opera lui VORONCA reflecta principalele momente ale miscarii romanesti de avangarda dintre cele doua razboaie mondiale, cu care biografia sa poetica se identifica. Restristi, volumul de debut (1923), se situa inca in zona de iradiere a lirismului bacovian, la care se adauga ecouri din Camil Baltazar si Adrian Maniu. Tristeti, Nelinisti, Sfarsiri, Primavara trista, Preumblari bolnave sunt cateva dintre titlurile acestor poeme, circumscriind un sentiment de neliniste si apasare, intr-un peisaj cenusiu, pluvios, in lenta dezagregare - tablou al descompunerii materiei, al stingerii generale. VORONCA reface aici, in tonalitate sentimentala, cadrul targului de provincie bacovian ("orasul intunecat", "deznadajduit", "de intuneric", cu "tristetea zidurilor de internat", cu gradina publica in care "banci si lumini in toamna putrezesc") si fizionomia palidului "elev singuratic" stanjenit de decorul sumbru si tentat (precum Camil Baltazar din Vecernii) de evaziunea in natura regeneratoare.
Daca universul
poetic e inca restrans la cateva motive mai putin originale, poate fi
remarcata totusi, inca de pe acum, indrazneala modernista a imaginilor.
"Facilitatea aproape prodigioasa de a se exprima in comparatii si
imagini" (E. Lovinescu) face si meritul, dar si deficienta acestei prime
carti in care poezia se construieste adeseori prin simpla juxtapunere
de metafore, uneori arbitrare, daunand unitatii poemului. Foarte curand,
VORONCA se orienteaza catre primele manifestari ale avangardei,
inaugurata de Manifestul activist catre tinerime al revistei
constructiviste Contimporanul (mai, 1924). Creatia sa din acesti ani
este evident modelata dupa programul constructivist, dezvoltat si
teoretic in numeroasele manifeste, articole si eseuri publicate paralele
in Punct (1924-1925) si Integral (1925-1928). Efemera 75 H. P
(octombrie 1924) retinuse si un numar de texte antipoetice, compuse dupa
reteta dadaista sau cea a "cuvintelor in libertate" futurista.
Poetul
neaga acum sentimentalismul si "dezagregarea bolnava, romantica
suprarealista", opunandu-i idealul "ordinii esenta constructiva,
calsica, integrala". In viziunea sa, poetul devine un "seismograf al
dinamicii vremii, iar "poemul integral" urmeaza a se construi pe baza
unei tehnici a imaginii sugerata, in ordine istorica, de catre F. T.
Marinetti sau Pierre Reverdy: "plasmuire abstracta, imagine: raport pur a
doua elemente cat mai departate (sau cat mai apropiate) intre ele".
Rigoarea constructiei poeziei, orientata catre "analogia de corpuri
geometrice", este serios concurata in aceasta definitie de procedeul
"liberei insiruiri a cuvintelor" (ecou futurist) si al revelatoarelor
"asociatii fulgere frunzis in noapte", menite sa imprime creatiei
dinamica adecvata spiritului epocii masiniste. O asemenea definitie a
actului poetic, situata la confluenta mai multor tendinte ale
avangardei, va permite, de altfel, e destul de mare libertate de miscare
a creatiei poetice a lui V., prin succesive nuantari, de la dadaism,
futurism si constructivism, pana la frontierele scrierii automate
suprarealiste. Invitatie la bal, ce aduna, in 1931, versurile tiparite
in reviste intre 1924 si 1925, prelungeste, de fapt, sentimentalitatea
ravasita de "tristeti" si de "restristi" a debutului, in feeria mecanica
a metropolei cosmopolite. Versul e eliptic, construit in stilul
"telegrafic" propus in manifestele vremii, de un ermetism mai mult
gramatical. Imagismul abundent, caracteristic inca de la debut, vizeaza
sugestia dinamismului vietii modeme, cautand desenul geometric,
organizat intr-o suprapunere simultaneista de planuri ale notatiei,
precum in acest Almanah: "Supapa ora in alama si zinc/ sangele face
salturi de necrezut subteran/ acid pasul ca un cuvant cub deschis/
campul intre coaste curb sau plan. // Amazoana peste preerii in vis/ las
gandul rasturnat in oglinzi/ zgomotele descresc ca pretul cerealelor".
In ciuda unor reusite remarcabile, rigiditatea tehnicista a unei
asemenea poezii convine mai putin temperamentului elegiac al poetului.
Contactul cu miscarea suprarealista, din ce in ce mai puternic in anii
urmatori, va fi decisiv pentru evolutia lui VORONCA Fara a deveni
vreodata un suprarealist propriu-zis, poetul e stimulat totusi de
libertatea asociativa nelimitata si de fervoarea romantica a curentului
patronat de Andre Breton indeosebi intre anii 1928 si 1931 (adica in
perioada colaborarii la revista unu). Schimbarea tine mai mult de
deplasarea unor accente in cadrul unei doctrine poetice de sinteza
avangardista. Ramas acelasi in datele sale fundamentale
(anti-traditionalism, respingerea conventiei literare in profitul
poeziei definita ca stare de spirit in perpetua mobilitate, ca act
existential, cult al inovatiei radicale etc.), acest program adauga
exaltarea romantica a imaginatiei creatoare si a visului (care devine
principalul agent de subversiune anticonventionala si de dinamizare a
poeziei, garantandu-i in acelasi timp autenticitatea). "Miliardarul de
imagini" (E. Lovinescu) scrie, incepand cu poemul erotic Colomba (1927),
o poezie a jubilatiei imnice, de intensa metaforizare, eliberata acum
de constrangerile esteticii constructiviste, impinsa iarasi pana la
supraaglomerarea baroca, ce va atinge in Incantatii (1931) maxima
amplitudine. Elanul imagistic iesit din comun il va indrepta spre poemul
construit panoramic, - vast "reportaj liric" coaguland o suita de "ode
elementare", in volume ca Ulise (1928) si Bratara noptilor (1929), care
se situeaza printre creatiile sale cele mai valoroase. Comparat ca
structura cu poemul lui Apollinaire, Zone, Ulise (impreuna cu Bratara
noptilor si mai ales cu Plante si animale - 1929), poate fi apropiat si
de universul arghezian al "boabei si al faramei" ori de "poezia
roadelor" a lui Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat. Situarea lui VORONCA printre "traditionalisti" (G. Calinescu)
e-totusi o eroare, elementele fundamentale ale universului sau, ca si
structura poeziei sale neavand decat foarte superficiale incidente cu
traditionalismul. Ultimele volume ale lui VORONCA se deschid tot mai
mult spre un lirism vizionar, aducand in creatia sa solemnitatea
amplului discurs umanitarist de factura whitmaniana -vis al unui cosmos
purificat si al unei omeniri eliberate de servitutile "veacului
mediocritatii". Imagismului fragmentar, dezlantuit spectaculos in
versurile de pana la Incantatii, i se substituie, indeosebi in Petre
Schlemihl (1932), si Patmos (1933), notatia directa, accentul fiind
deplasat de pe imaginea de detaliu pe viziunea de ansamblu, care castiga
in coerenta, frenezia vitalista face loc meditatiei si reveriei mai
calme, intr-un univers scaldat in luminile visului: "Zi linistita, zi
luminoasa, / cu semanaturile stralucind langa soarele de arama/ Cu
impartirea dreapta a bucatelor/ Langa aburii desfacuti intre fanete si
vanturile de argint/ Iata-te tu, omule bun, /Argat sau cantaret cu
uneltele amiezii /Cainii latra bucurosi, cainii iti ies inainte/ Din
vocea ta buna ziua urca limpede". E o formula ce va fi dezvoltata in
limbajul simplu si direct al poeziei sale franceze, egala ca intindere
cu opera scrisa in romaneste. Univers al transparentei si puritatii, al
generoasei comuniuni a lucrurilor umile, ridicand in plan poetic
evenimentul cotidian pe care il glorifica cu pasiunea si forta
imaginativa a unui romantic, poezia lui VORONCA se impune in primul rand
prin extraordinara sa incarcatura imagistica, de o mare bogatie si
varietate a inventiei. Metaforizarea excesiva dauneaza uneori
echilibrului general al poeziei. Remarcabila este si poezia poetului,
scrisa in acelasi stil imagistic, in care propozitiile manifestului de
avangarda se confunda cu poemul. In plus, A doua lumina (1930) si Act de
prezenta (1932) constituie unele dintre cele mai entuziaste pledoarii
pentru poezie din literatura romana a secolului nostru.
OPERA
Restristi, Bucuresti, 1923; Colomba, Paris, 1927; Ulise, Paris, 1928; Plante si animale. Terase, Paris, 1929; Bratara noptilor. Bucuresti, 1929; A doua lumina, Bucuresti, 1930; Zodiac, Bucuresti, 1930; Invitatie la bal (1924-1925), Bucuresti, 1931; Incantatii, Bucuresti, 1931; Act de prezenta, Bucuresti, 1932; Petre Schlemihl, Bucuresti, 1932; Patmos si alte sase poeme, Bucuresti, 1933; Ulysse dans la cite, traducere partiala Roger Vailland, praface de G. Ribemont-Dessaignes, Paris, 1933; Poemes parmi Ies hommes. Bruxelles, 1934; Patmos, Paris, 1934; Permis de sejour, Paris, 1935; La Poesie commune, Paris, 1936 (ed. II, 1979); La joie est pur l home, Paris, 1936; Pater noster, Paris, 1937; Ami-tie des choses. Paris, 1937; Oisivete, Paris, 1938; L Ap-prenti fantome. Paris, 1938; Le Marchand de quatre saisons. Bruxelles, 1938; Lord Duveen ou l invisible a la portee de tous, Paris, 1941; La confession d une ame fausse, Paris, 1942; L Interview, Paris, 1944; La ele des realites, Paris, 1944; Henrika, Paris, 1945; Souvenirs de la planete Terre, Paris, 1945; Contresolitude, Paris, 1946; Les chants du mort. Paris, 1947; Diner chez Jeanne Coppel, Paris, 1952; Poimes choisis, pref. de Tristan Tzara, Paris, 1956 (ed. II, 1967); Poemes inedits, presentation de D. P. Bouloc, Paris, 1961; Poeme, cu o pref. de E. Simion, Bucuresti, 1961; Poemes inedits. Paris, 1964; Onze recits, pref. de Eugene Ionesco, 1968; Poeme pour glorifier la pied. Paris, 1971; Poeme alese, I-II, antologie, trad. si pref. de S. Pana, Bucuresti, 1972; Act de prezenta, studiu introductiv si note de I. Pop, Cluj, 1972; Mic manual de fericire perfecta, trad. de S. Pana, Bucuresti, 1973; Interviul. Unsprezece povestiri, traducere de B. Brezianu, Irina Fortunescu, I. Pop, pref. de I. Pop, cuvant inainte de B. Brezianu, Bucuresti, 1989; Zodiac (Scrieri, I), ed., studiu introductiv si note de I. Pop, Bucuresti 1992; Incantatii (Scrieri, II), Bucuresti, 1993; A doua lumina, proze (Scrieri, III), Bucuresti, 1996.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Istoria, III; Perpessicius, Mentiuni, I-V; P. Constantinescu, Scrieri, V; G. Calinescu, Principii; idem, Istoria; I. Pop, in Tribuna, Nr. 18, 1965; idem, in Tribuna nr. 23, 1966; E. Ionescu, in Tribuna, nr. 14, 1968; N. Manolescu, Metamorfozele; I. Pop, Avangardismul; S. Pana, in Luceafarul, nr. 11, 1971; C. Veronca, in Romania literara, nr. 32, 1971; D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971; Al. Piru, in Romania literara, nr. 39, 1972; C. Cio-praga, in Cronica, nr. 52, 1973; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42, 1973; Al. Philippide, in Luceafarul, nr. 6, 1973; M. Zaciu, in Tribuna, nr. 10, 1973; idem, in Manuscriptum, nr. 3, 1973; idem, Ordinea si aventura, 1973; Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura, II; N. Balota, Arte poetice ale secolului XX, 1976; I. Negoitescu, Analize si sinteze, 1976; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; H. Zalis, in Saptamana, nr. 335, 1977; Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 4, 1978; C. Sorescu, in Saptamana, nr. 413, 1978; S. Cioculescu, in Flacara, nr. 6, 1979; B. Brezianu, in Secolul 20, nr. 11-12, 1980; M. Bucur, Poezie-destin-drama, 1982; M. Mincu, Avangarda literara romaneasca, 1983; D. Micu, Modernismul romanesc, I-II, 1984-1985; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, III, 1986; I. Pop, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3-4, 1987; idem. Avangarda in literatura romana, 1990; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; 1989; idem, A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, 1993; D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, II, 1995; M. Papahagi, Interpretari pe teme date, 1995.
OPERA
Restristi, Bucuresti, 1923; Colomba, Paris, 1927; Ulise, Paris, 1928; Plante si animale. Terase, Paris, 1929; Bratara noptilor. Bucuresti, 1929; A doua lumina, Bucuresti, 1930; Zodiac, Bucuresti, 1930; Invitatie la bal (1924-1925), Bucuresti, 1931; Incantatii, Bucuresti, 1931; Act de prezenta, Bucuresti, 1932; Petre Schlemihl, Bucuresti, 1932; Patmos si alte sase poeme, Bucuresti, 1933; Ulysse dans la cite, traducere partiala Roger Vailland, praface de G. Ribemont-Dessaignes, Paris, 1933; Poemes parmi Ies hommes. Bruxelles, 1934; Patmos, Paris, 1934; Permis de sejour, Paris, 1935; La Poesie commune, Paris, 1936 (ed. II, 1979); La joie est pur l home, Paris, 1936; Pater noster, Paris, 1937; Ami-tie des choses. Paris, 1937; Oisivete, Paris, 1938; L Ap-prenti fantome. Paris, 1938; Le Marchand de quatre saisons. Bruxelles, 1938; Lord Duveen ou l invisible a la portee de tous, Paris, 1941; La confession d une ame fausse, Paris, 1942; L Interview, Paris, 1944; La ele des realites, Paris, 1944; Henrika, Paris, 1945; Souvenirs de la planete Terre, Paris, 1945; Contresolitude, Paris, 1946; Les chants du mort. Paris, 1947; Diner chez Jeanne Coppel, Paris, 1952; Poimes choisis, pref. de Tristan Tzara, Paris, 1956 (ed. II, 1967); Poemes inedits, presentation de D. P. Bouloc, Paris, 1961; Poeme, cu o pref. de E. Simion, Bucuresti, 1961; Poemes inedits. Paris, 1964; Onze recits, pref. de Eugene Ionesco, 1968; Poeme pour glorifier la pied. Paris, 1971; Poeme alese, I-II, antologie, trad. si pref. de S. Pana, Bucuresti, 1972; Act de prezenta, studiu introductiv si note de I. Pop, Cluj, 1972; Mic manual de fericire perfecta, trad. de S. Pana, Bucuresti, 1973; Interviul. Unsprezece povestiri, traducere de B. Brezianu, Irina Fortunescu, I. Pop, pref. de I. Pop, cuvant inainte de B. Brezianu, Bucuresti, 1989; Zodiac (Scrieri, I), ed., studiu introductiv si note de I. Pop, Bucuresti 1992; Incantatii (Scrieri, II), Bucuresti, 1993; A doua lumina, proze (Scrieri, III), Bucuresti, 1996.
REFERINTE CRITICE
E. Lovinescu, Istoria, III; Perpessicius, Mentiuni, I-V; P. Constantinescu, Scrieri, V; G. Calinescu, Principii; idem, Istoria; I. Pop, in Tribuna, Nr. 18, 1965; idem, in Tribuna nr. 23, 1966; E. Ionescu, in Tribuna, nr. 14, 1968; N. Manolescu, Metamorfozele; I. Pop, Avangardismul; S. Pana, in Luceafarul, nr. 11, 1971; C. Veronca, in Romania literara, nr. 32, 1971; D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971; Al. Piru, in Romania literara, nr. 39, 1972; C. Cio-praga, in Cronica, nr. 52, 1973; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42, 1973; Al. Philippide, in Luceafarul, nr. 6, 1973; M. Zaciu, in Tribuna, nr. 10, 1973; idem, in Manuscriptum, nr. 3, 1973; idem, Ordinea si aventura, 1973; Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura, II; N. Balota, Arte poetice ale secolului XX, 1976; I. Negoitescu, Analize si sinteze, 1976; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; H. Zalis, in Saptamana, nr. 335, 1977; Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 4, 1978; C. Sorescu, in Saptamana, nr. 413, 1978; S. Cioculescu, in Flacara, nr. 6, 1979; B. Brezianu, in Secolul 20, nr. 11-12, 1980; M. Bucur, Poezie-destin-drama, 1982; M. Mincu, Avangarda literara romaneasca, 1983; D. Micu, Modernismul romanesc, I-II, 1984-1985; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, III, 1986; I. Pop, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3-4, 1987; idem. Avangarda in literatura romana, 1990; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; 1989; idem, A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, 1993; D. Micu, Scurta istorie a literaturii romane, II, 1995; M. Papahagi, Interpretari pe teme date, 1995.
sursa : http://www.autorii.com/scriitori/ilarie-voronca/
