Nichita Stănescu - Foarte câine
Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu
Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-aş fi fost
daca-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz
