Locuiam în miezul unui măr eram singur
vara citeam lungi poezii anonime
iarna ascultam înfiorat cum vântul
construieşte cuburi de aer pentru posteritate
mă lăsam copleşit de căldura dinlăuntru
închideam pleoapele şi realitatea
se dezbrăca sub pleoapele mele oarecum
ruşinată pe vremea aceea nimicul încă nu exista
în zilele ploioase încercam să-mi aduc aminte
de unele lucruri mai subtile
cum ar fi de plidă compoziţia universului
ori starea primului principiu
încercam să-mi aduc aminte de prima ploaie
şi de primul castan înflorit şi de prima încercare
a spiritului de a cugeta mai mult de o secundă
alteori când amurgul îşi trimitea razele
adânc prin coaja mărului până în pielea mea
subţiată de somn şi de aşteptare
mă gândeam la frumoasa Makta
singura mea imagine despre sublim
atunci cădeam în genunchi
acolo în miezul aromat şi roşu
zguduind mâna celui care
tocmai ducea mărul la gură.
