Multă vreme am crezut că șinele de cale ferată
sunt urmele unui tren mai stîngaci
căruia i se topesc roțile în timpul mersului
ani de zile am așteptat
ca șinele de cale ferată din fața casei mele
să dispară, să se topească încet și ele
să fie luate de ploaie, să se scufunde în pămînt
dar nu, orașul este cel care s-a subțiat între timp
s-au evaporat acoperișurile, punctele cardinale s-au ciobit
a dispărut auzul din urechi și văzul din ochi
mințile ni s-au chircit și cuvintele ni s-au uscat pe limbă
nimeni nu-și mai amintește să fi văzut vreodată vreun tren
trecînd prin mijlocul orașului
iar dacă n-ar exista aceste două șine care nu duc nicăieri
nici n-am ști în ce direcție să ne tîrîm
