Şt.O. Iosif - Furtuna

 
A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Şi flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Şi bun de ştrengărie…
Grivei, tovarăşul meu drag,
Nerăbdător aşteaptă-n prag
S-azvârl în colţ ghiozdanul…
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!
O şterg de-acasă frumuşel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Şi satu-n colb se-neacă…
Intrăm în codru, şi Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă muşcă, sare, joacă…
Da spaimă-n vrăbii, latră-n vânt,
Îşi face mendrele; eu cânt,
Şi codrul lin răsună…
Pe sus trec leneş nouri grei
Noi nici nu ne gândim la ei,
Şi doar aduc furtună!

Abia o creangă s-a mişcat,
Şi-n freamăt lung, neaşteptat,
Lumina-n zări se stinge…
Un roi de frunze joacă-n drum
Tot codrul e-un vârtej acum,
Şi eu pornesc a plânge…
Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, şi urme nu-s
Ori încotro m-aş duce!
Un fulger! repede mă-nchin…
Ah, mii de duhuri negre vin
Şi vor ca să m-apuce…
Cad în genunchi, prins de fior…
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl nostru, şi Grivei
Se uită ţintă-n ochii mei:
Şi el se roagă parcă…
Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colţ de cer s-a luminat,
Şi codru-i plin de soare…
Ieşim voioşi la câmp deschis
Şi-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!…