Ion Luca Caragiale - Intelectualii

Intelectualii! Iată un soi prețios de cetățeni ,de lipsa căruia patria noastră nu se poate plînge.Slavă Domnului! avem destui.
   Odinioară, intelectualii ,mult mai puțini la număr ca astăzi, formau un fel de sectă ,care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei prețioase secte era la cafeneaua Brofft -singura rimă posibilă la moft-peste drum de Capșa,în prăvălia caselor Zerlendi ,unde acuma se află Luvrul de București.Acolo-precum odinioară muzele în Parnas -se adunau intelectualii spre a-și împărtăși înaltele cugetări și inspirațiuni ,gustînd un fel de ambrozie ,compusă din puțin lapte , puțin "jvarț "  și puțin zahar,și numită în limba vulgară "capuțin".De aceea, profanii invidioși, cari nu erau admiși să se apropie de intelectuali ,i-au poreclit pe aceștia :"capuținiști", de unde, apoi,orice dezbatere prea mult prelungită despre lucruri ideale ,despre înalte chestiuni de artă ,litere,științe,s-a numit "capuținism ". Aceea a fost prima perioadă,cum am zice perioada eroică,a capuținismului și capuținiștilor.
   Cafeneaua Brofft , poate tocmai din cauza mîndriei excesive a intelectualilor , a început să-și piardă încetul cu încetul clienții,cari consumau altceva decît capuțin.Ar fi lucru oarecum explicabil:omul inferior se găsește foarte strîmtorat într-o atmosferă prea înaltă.Ce să  caute un biet mojic de rînd acolo unde se strîng persoane de elită ?...Din pricina intelectualilor , sau din altă pricină, puțin importă, cafeneaua Brofft, mergînd din ce în ce mai slab ,a trebuit pînă la urmă să se desființeze. Dar intelectualii nu puteau rămînea pe drumuri; trebuiau deci să-și caute un alt sediu numaidecît...Atîtea chestiuni arzătoare de estetică, de filosofie, mai știu eu de ce ! reclamau soluțiuni urgente.Capuținiștii își aleseseră un local mult mai frumos și mai confortabil decît cel vechi; își strămutară sediul la Fialkowsky ,cafeneaua-cofetărie celebră mai ales pentru beltelele ei.
   Aci-lucru foarte ciudat ! și care nu s-ar putea explica decît prin teoria evoluțiunii -aci s-a făcut o schimbare însemnată în moravurile intelectualilor.De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi și din cale-afară de discreți, discutînd pe șoptite, așa ca să nu le poată profanii auzi înaltele înțelepciuni- la noul sediu ,începură,să primească alături de ei, deocamdată la mese învecinate, apoi chiar la masa lor proprie, mușterii care nu luau capuțin ,oameni cu totul nedemn de a se numi intelectuali.Apoi,dezbaterile capuținiste începură să se facă în gura mare, așa că toată lumea profană de cafenea și cofetărie, ba,vara, chiar în Piața Teatrului, le putea auzi perfect. Dar dacă zic că lumea profană le putea auzi , asta nu înseamnă că le și putea pricepe. Numai aleșii le-au putut pricepe , și asta a făcut un mare bine public :încet-încet, și din ce în ce mai numeroși, începură să iasă, din rîndurile poporului, o sumă însemnată de tineri a căror vocațiune era să fie intelectuali.Pînă aci, nu se știuseră număra, neavînd un semnal de raliare , o eclesie. Aceasta a fost perioada clasică a intelectualilor.
   În curînd , potrivit principiului evoluțiunii, eclesia a numărat așa de mulți adepți, încît Fialkovsky nu i-a mai putut încăpea și ei au pornit care-ncotro să propovăduiască...Azi, mai mult ca totdeauna, la noi mai mult decît oriunde, intelectualii sunt, am putea zice, inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales cînd e vorba de mișcarea "culturală".Ei fac ploaie și vreme bună, ei tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează-în literatură , în teatru, în arte, în științe, în fine în tot:ei! ei,intelectualii !
   Aceste exemplare de lux ale omenirii mișună astăzi prin toate unghiurile publice. Lipsiți cu desăvîrșire de vreo falșă fudulie, intelectualii intră în toate locațiile de consumație și se amestecă bucuros cu toți comunii muritori ...Asta e o tactică iezuitică , așa crez eu ; căci, pentru a renunța acești aleși la mîndria lor legitimă și a se aplica așa cu dinadinsul la contactul nostru , trebuie că au un scop; și acela desigur nu poate fi altul decît luminarea  maselor ignorante.
   O dată  cu ieșirea de la Fialkowsky , care numaidecît s-a desființat și el ca și Brofft, eclesia capuținistă a trecut din perioada clasică în perioada politică : de la revelațiune la apostolat. Iată-i ...La orice masă de la berării ,birturi, cafenele, dacă sunt trei mușterii ,unul desigur este un intelectual.Ce face el, omul ales, alături cu cei doi profani ?
Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează.Sunt chelneri cari, după cît au prins pe apucate din dezbaterile  și conferințele intelectualilor, pot face marț pe un profesor de universitate, mai ales dacă l-or lua repede.
   Dar  mai la urmă, o să mă-ntrebi dumneata:
  -Bine, după cîte mi-ai scris aci , cam înțeleg eu ce sînt intelectualii ;dar atîta nu mi-e de ajuns; aș voi să-mi dai o definițiune mai scurtă și mai limpede; să-mi spui deslușit: ce este un intelectual?
   -Bucuros ,răspund eu; iată:
  Omul care desprețuiește orice ocupație  de imediată utilitate și pentru el și pentru lume și se dedă la nobila profesiune de gînditor-se numește un intelectual.Sunt mii și mii de unelte-n lume; glonț și năvod, plug și sapă, teslă și rîndea, ciocan și nicovală, cot și terezii -cine le mai știe pe toate? -un întreg arsenal inchizitorial ! fără acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sînul naturii ,din sînul mamei crude, care mai totdeuna trebuie apucată strîns în clește,canonită,bătută pînâ la sînge, ca să-ți dea o picătură de lapte. Ei ! ...Intelectualul e prea blînd fiu ca să-și maltatreze cumva mama. Mîna lui, care n-are altă menire decît să treacă ușor pe frunte-i ,s-ar murdări la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortură. Intelectualul a venit în existența terestră  înarmat cu o uneltă mult mai nobilă ,o zestre divină: gîndirea!
   Acu...deștept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca-astea sunt întrebări absolut indiferente; e destul că poate zice cu toată siguranța:
        "Eu !...Eu sunt un intelectual!"