Dosoftei - Acrostihul sibilin
Iuditii fuerit cum signum terra madebit
A giudeţului sămnul fi-va, când pământul va asuda
E coelo veniet princeps per secula futurus
Din ceriu veni-va domnitoriul prin veacii ce va să vie
Scilicet ut carnem presens et iudicet orbem
Pentru ca trupul de faţă şi să giudece lumea
Omnis homo hunc fidusque deum, in(di)vidusque videbit
Tot omul pre-acesta creştin domn, şi cel urât vedea-va
Una cum sanctis excelsum fine sub aevi
Împreună cu svinţii prenaltul în sfârşit supt veacul
Sede sedens animas censebit corpora et ipsa.
N-scaun şedzând, sufletele va-ntreba şi trupure înse.
Hersos erit mundus spinas ferit undique tellis
Ţelini-s-a lumea şi spini creaşte-vor pre tot pământul
Reitiens simulacra homines, et munera ditis.
Lepădând idoli(i) - omeni şi darurile bogaţilor,
Inquirens portas infriget carceris atri
Cercând porţile, zdrobi-va a temniţei iadului
Sic et enim cunctae venit lux libera carni
Aşea şi dară a tot va veni lumină slobodă trup
Tunc sanctis: ignis sontes aeternus aduret.
Atunci svinţilor focul pre vinovaţi veacinici va arde
Occultos actus omnes tunc quisque loquetur
Ascunsele fapte toate, atunci tot însul va spune
Sed tenebrosa Deus collustrans pectora pandet.
Ce-ntunecosele Domnul luminând, piepturi va deşchide.
Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi
Jeale fi-va n-toţi şi scrâşnet dintelui ros.
Effugiet solis iubar, astrorumque horae
Fugi-va sorelui radza şi a stealelor şireaguri.
Omne poli lumen solvetur et aurea luna
A tot ceriu lucă s-a rumpe şi acea de aur lună.
Valles extollet, collesque avertice perdet
Văile nălţa-va, dealuri de vârv gios le-a răsipi-le.
Usquam nec celsum mortalibus, aut grave quis quam.
Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ceva ca aceasta
Inde aequi montes campis hinc cerula ponti
Dincoace tocma munţi cu şesuri, dincolea apele mării
Omne ratis spernem onus, hiscte fulmine tellis.
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pământul
Sic fontes simul arescent et fluminis alvei.
Aşea fântâni cu tot vor săca ş-a pârăului matce.
Stridula tum quaerulium sonitum tuba fundet Olimbo,
Zbierătoriu atunce groznic sunet bucinul va da din ceriu
Orbis grande malum rugiens et damna futura
Lumii năvarnic rău rugind şi osânde fiitore
Tartareum que Chaos monstrabit terra de hiscens
Ş-a Tartarului prăpaste va ivi pământul căscând.
Et venient omnes reges, domini ante tribunal.
Şi veni-vor toţâi craii la Domnul nainte n-giudeţ.
Refluent e coelo tunc sulfuris amnis et ignis
Va cura din ceriu atunci de iarbă pucioasă pârău şi de foc.
Sic cunctorum hominum fient manifesta sepulchra
Aşea tuturora oameni vor fi deşchise mormânturi.
Tunc lignum fidis erit ex optabile cornu.
Atunce lemnul svinţilor fi-va foarte dorit cornu
Atque piorum vita hominum nocumenta que mundi
Ş-a bunilor viaţă oameni şi supărările lumii
Undis lustrabunt bis seno in fonte vocatos
Cu apele limpedzî-vor într-a 12 fântâni pre chemaţ.
Rex pastoris erit nobis et ferrea virga
Crai a păstoriu fi-ne-va noă şi de her vargă.
Omnipotens deus est proescriptus versibus istis
Totputearnic Dumnedzău iaste scrisul cu verşuri-aceastea
Servator nostro aeternus rex passus amore
Spăsâtoriu pentr-a nostru veacinic crai ce-au păţât liubov.
Şi aceasta-i Sivila Eritreea, carea însăş pre sine a şeasea după potop
rudenie au trăit ş-au fost popă lui Apolon. Şi cu dumnedzăiască însuflare au prorocit cu verşuri, la-ncepătură având tot verşul careleş câte una de-aceaste slove pre rând, precum şi le-am scris pre marginea verşurilor, carele dzâc aşea: Iisus Hristos, Theou nios. Sotir. Stavros, adecă Iisus Hristos, a lui Dumnedzău, fiiu, Spăsâtoriu. Cruce. Fost-au în dzâlele lui Ghedeon Sivila Eritreea Erofili aceasta. Şi era mai cinsteşe de alalte sivile. Când Ghedeon au mântuit pre izraeliteani de Amalic. De-aceasta scrie Apolodorus Eritreanul să-i fie dintr-un oraş adecă din Eritru. Scris-au de Troada că să va strica. Şi de alte monarhii. Să purta în port călugăresc şi purta în cap cămălaucă. Era miadză vârstă. Mâhnită la faţă. Sabie goală a mână. Măr rătund supt picioare, cu stele, în chip de ceriu.
Scris-au ş-aceasta de domnul Hristos:
În ultima aetate humiliabitur proles divina, et puellari
officio educabitur.
În veacul cel de-apoi să va smeri plodul lui Dumnedzău şi cu
pruncească slujbă să va scoate.
Iungebitur humanitati deitas iacebit in feno agnus deus et homo, eligit quisibi ex piscatoribus electis numerum duodecinarium.
Smeritul Dosoftei, mitropolitul Suceavschii.
1683
