Sunt lângă un gard rupt, Şi vântul bate cu frunze ude -Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche -Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afişe şi flori, E mai trist departe-n prăpăstii -Să faceţi foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii ..Fulgi de zăpadă rătăcitori...
La Circ Un accident banal —Un acrobat, Un salt mortal Si Acrobatul nu s-a mai sculat Alamurile din orchestra au tacut, Iar clovnii din arena au tipat Dar publicul din staluri n-a crezut Ca poate fi si-un accident adevarat Si-a fluierat Zadarnic —Mortul n-a mai inviat Pacat de el ! Era un tanar acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus si pana jos, De care publicul se minuna, Cand il vedea-ndoit ca un inel, Sau cand pe bara fixa se-nvartea Ca o morisca de cafea Cu balerina langa el! Dar balerina nu-l iubea! Povestea lui? Hm! Povestea mea —A mea, A ta Si-a altora! Acelasi accident de circ, banal O zi «relache», Si-apoi, la fel, Cu-aceeasi balerina langa el, Alt acrobat Alt salt mortal!
De vorbiţi mă fac că n-aud, Nu zic ba şi nu vă laud; Dănţuiţi precum vă vine, Nici vă şuier, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut
În noaptea-aceea luna părea un cap de mort Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare -Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare Rostogolit spre farul ce scânteia in port. În noaptea-aceea luna părea un ghem de sfoară Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară. Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlibar Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise, Sanctificându-şi crucea rămasă pe Calvar!
aparută în revista Viaţa literară, I, nr. 39 (24 septembrie 1906)