Cezar Ivănescu - Doina (Tobe în noapte)

! se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
se aud ca o pedeapsă tobele bătînd,
se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
ori mă-aud pe mine însumi lîngă zid plîngînd,
se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
ori mă-aud pe mine însumi lîngă zid plîngînd?

! se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
dă-mi un semn că nu sînt mort închis într-un mormînt!
se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
singur mă lipesc de zid şi murmur tremurînd:
se aud în noapte tobe, Doamne, se aud
ori ne-nchizi într-un sicriu înverşunat bătînd?

! se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
bateţi tobe, bateţi tobe, bateţi pînă cînd
ca un ritm al groazei bateţi tobe pînă cînd
sufletul închis de ziduri va muri bătînd,
se aud în noapte tobe, Doamne, se aud
ori doar sufletul meu bate desperat gemînd?

! se aud în noapte tobe, Doamne, se aud,
ori sînt îngeri care cad şi ţipă pe pămînt,
tobele nu pot, nici sufletul să-mi mai aud,
ah, duceţi-mă-n convoi şi-ucideţi-mă blînd,
îndura-ţi-vă ah tobe singure bătînd,
ah, duceţi-mă-n convoi şi-ucideţi-mă blînd !