Traian Dorz - Să nu uiţi cerul

Să nu uiţi cerul, când prea lina
îţi pare clipa pe pământ,
căci clipa pe pământ e-o clipă,
s-a dus pe-un fulger luat de vânt.

Să nu uiţi Iadul, când prea dulce
îţi pare că ar fi-un păcat,
căci dulcele păcat e-o fiere
ce-o să te ardă necurmat.

Să nu uiţi noaptea când prea albă
îţi pare ziua care-o duci,
căci ziua cea prea albă astăzi
poate sfârşi printre năluci.

Să nu uiţi moartea când prea tare
îţi pare tronul unde şezi,
căci slava lumii e-o părere
pe care-o pierzi când nici nu crezi.

Să nu uiţi că eşti om, când pare
că eşti un zeu - şi-aşa gândeşti,
o, secătură trecătoare,
în ce nimic te prăbuşeşti!

O, nu uita ce ţi-e 'nainte
nici tot ce-ţi poate fi 'napoi,
-să mergi spre Răi cu fapte sfinte
şi nu spre Iad târând noroi.