Totul s-a retras, –
totul a părăsit această suprafaţă îngheţată.
Am putea fi pe lună dacă n-ar exista firele
de telegraf
din marginea şoselei. Conductele îngropate adânc în pământ.
O chitară electrică amintind ceva despre
marile topiri ale gheţurilor.
Sub o picosecundă, –
timpul încetează să existe.
Sub zece milenii am amintiri de maimuţă şi cad şi
mă împiedic de mirosul de câmp ridicat brusc împotriva-mi.
Sub o picosecundă
mi-e foarte greu să ştiu dacă mai sunt.
Sub un mileniu, timpul trece prin mine
ca sunetele trâmbiţelor prin Zidurile Ierihonului.
Sub zece milenii, –
mi-e foarte greu să mai am amintiri…
Aici totul s-a retras, totul se sufocă
într-o mare pustietate îngheţată – totul nu ar putea fi
decât o pată de zăpadă
topită de respiraţia înceată a ursului şi a ursoaicei
hibernând în frigul nupţial
(… o lume bătând încet din inimă, respirând tot mai rar…)
în timp ce, sub pământ – aproape de conductele calde, –
cârtiţele se pot împerechea liniştite
(boabele au fost cu grijă adunate de hârciog,
de micul şoarece de câmp şi de vierme…),
timpul trecut şi timpul viitor se scriu în ficatul zgârcios
al secundei la umbra căreia asculţi o chitară electrică
amintind ceva despre ultimele topiri ale gheţurilor…
Apoi, ne vom mânca unii pe alţii şi vom supravieţui.
timpul încetează să existe.
Sub zece milenii am amintiri de maimuţă şi cad şi
mă împiedic de mirosul de câmp ridicat brusc împotriva-mi.
Sub o picosecundă
mi-e foarte greu să ştiu dacă mai sunt.
Sub un mileniu, timpul trece prin mine
ca sunetele trâmbiţelor prin Zidurile Ierihonului.
Sub zece milenii, –
mi-e foarte greu să mai am amintiri…
Aici totul s-a retras, totul se sufocă
într-o mare pustietate îngheţată – totul nu ar putea fi
decât o pată de zăpadă
topită de respiraţia înceată a ursului şi a ursoaicei
hibernând în frigul nupţial
(… o lume bătând încet din inimă, respirând tot mai rar…)
în timp ce, sub pământ – aproape de conductele calde, –
cârtiţele se pot împerechea liniştite
(boabele au fost cu grijă adunate de hârciog,
de micul şoarece de câmp şi de vierme…),
timpul trecut şi timpul viitor se scriu în ficatul zgârcios
al secundei la umbra căreia asculţi o chitară electrică
amintind ceva despre ultimele topiri ale gheţurilor…
Apoi, ne vom mânca unii pe alţii şi vom supravieţui.
