Mircea Eliade - Biografie

Date biografice:

Mircea Eliade s-a nascut la 9 martie 1907 in Bucuresti, fiind al doilea fiu al capitanului de infanterie Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade, nascuta Stoenescu. Tatal sau purta initial numele de Ieremia, pe care si-1 schimba din marea admiratie pe care o are pentru personalitatea lui Ion Heliade Radulescu.

Copilaria si-o petrece la Ramnicul Sarat, Cernavoda si Bucuresti, unde tatal a fost mutat, pe rand, cu garnizoana.
Urmeaza cursurile Liceului "Spiru Haret", unde, dupa primul an este amenintat cu repetentia din cauza corigentelor la limba romana, franceza si germana, dar este salvat in ultimul moment de profesorul sau de stiintele naturii.

Este pasionat de fizica, chimie si stiintele naturii, studiaza intens, dupa un program riguros de lucru, dormind numai 4 ore pe noapte.
Citeste mult si din domenii variate, invata persana si sanscrita, lucreaza la "Romanul adolescentului miop" si publica povestirea fantastica "Cum am descoperit piatra filozofala", lucrare premiata in 1921 de "Ziarul Stiintelor Populare".

Din 1925 urmeaza Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, avand ca profesori personalitati ilustre ale culturii romane: Radulescu-Motru, P.P.Negulescu, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Nicolae lorga. Cel care a exercitat o puternica influenta asupra lui Mircea Eliade este profesorul Nae Ionescu, titularul cursului de Logica si Metafizica, in al carui periodic, "Cuvantul", va publica.

În 1927 face o calatorie in Italia si il viziteaza pe Giovanni Papini, iar in 1928 revine pentru trei luni la Roma, de unde trimite o cerere de bursa pentru studii de filozofie orientala in India, primind o invitatie de a studia cu ilustrul filozof Dasgupta. Dupa sustinerea tezei de licenta la Bucuresti, Eliade pleaca in India, la Universitatea din Calcutta, unde studiaza sanscrita si filozofia hindusa, locuind o vreme in casa profesorului Dasgupta, unde o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi.

Întors in tara in 1931 pentru satisfacerea stagiului militar, fundeaza o grupare, "Criterion", impreuna cu mai multi prieteni, intre care Mircea Vulcanescu, Petre Cotnarnescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica si Emil Cioran.

În 1933 isi sustine doctoratul in filozofie cu o lucrare despre Yoga si devine cadru universitar, calitate in care preda cursuri de istoria religiilor.

Dupa razboi se stabileste la Paris, unde va preda la Scoala de inalte Studii (SorbonA), apoi la marile universitati ale lumii. in 1956 devine profesor la Universitatea din Chicago, continuandu-si in tot acest timp activitatea publicistica si literara. in 1976 incepe publicarea operei sale capitale, "Istoria credintelor si ideilor religioase", care-l va consacra definitiv intre sayantii secolului al XX-lea.

Mircea Eliade moare la Chicago, la 22 aprilie 1986.


Opere reprezentative:

Proza literara: "Izabel si apele diavolului" (1930), "Maitreyi" (1933), "Lumina ce se stinge", "intoarcerea din rai" (1934), "Santier", "Huliganii" (1935), "Domnisoara Christina" (1936), "Sarpele" (1937), "Secretul doctorului Honigberger" (1940), "Noaptea de Sanziene" (1955), "Nuvele" (1963), "Pe strada Mantuleasa" (1969), "in curte la Dionis" (1978), "Nouasprezece trandafiri", "Memorii" (1980).

Principalele lucrari stiintifice: "Yoga. Essai sur Ies origines de la mistique indienne" (1936), "Mitul reintegrarii" (1942), "Tratat de istoria religiilor", "Mitul eternei reintoarceri" (1949), "Sacru si profan" (1956), "Aspecte ale mitului" (1963), "De la Zamolxis la Genghis-Han" (1970), "Istoria credintelor si ideilor religioase" - 3 volume (1976-1978).


-----------------------------------
Prozator si eseist.

Fiul lui Gheorghe Ieremia - devenit Eliade prin schimbarea numelui -, originar din Tecuci, si al Ioanei (n. Stoenes-cu). Tatal, ofiter de infanterie, peregrineaza prin mai multe garnizoane.

Scoala primara la Bucuresti (1913-1917), pe strada Mantuleasa. Liceul "Spiru Haret" (1917-1925). Debuteaza in ci. a IV-a de liceu cu o proza fantastica (Cum am descoperit piatra filosofala), trimisa la un concurs al Ziarului stiintelor populare (1921). Tot acolo colaboreaza apoi cu un ciclu de Convorbiri entomologice.

Instalat intr-o mansarda a casei parintesti, ELIADE tine un jurnal, lucreaza la un roman fantastic (Memoriile soldatului de plumb) si la proza autobiografica Romanul adolescentului miop (1924-1925, neterminat). In 1925 se inscrie la Facultatea de Filosofie a Univ. bucurestene, termina studiile in 1928. Destinul sau intelectual se decide in acesti ani: atras de spiritualitatea Orientului si, in genere, de istoria religiilor.

In 1926, fondeaza Revista universitara, suprimata dupa trei nr., ca urmare a unei recenzii negative la o lucrare a lui N. Iorga, care-i era prof. Colaboreaza la Cuvantul, incepe sa scrie la Gaudeamus, alt roman ramas in ms, calatoreste in Italia, unde-i viziteaza pe Papini, Buonaiuti, Panzini, Gentile s.a. La Roma pregateste teza de licenta cu subiectul Filosofia italiana de la Marsiglio Ficino la Giordano Bruno. Colab. la Universul literar, Adevarul literar si artistic, Lumea, Romania literara, Vremea, Viata literara, Sinteza, Azi, Revista Fundatiilor Regale s. a. La sfarsitul lui 1928, pleaca in India, unde va ramane pana in 1932, obtinand o bursa de studii la Calcutta (dr. in 1932).

Învata sanscrita si se initiaza in practicile hinduse, calatoreste la Benares, Allahabad, Agra, Jaipur; in 1929, termina romanul Isabel si apele diavolului (ed. in 1930). Publica in Revista de istorie sifdosofie din Bucuresti si in Ricerche religiose din Roma primele studii despre filosofia si religiile indiene. Din experienta intima a sederii in India se inspira si romanul Maitreyi (1933).

Întors in tara, e numit (1933) asistent la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti, inaugurand un curs despre Problema raului in filosofia indiana.

Convins ca generatia sa trebuie sa "irupa in istorie", ELIADE publica in acesti ani romane (intoarcerea din rai, 1934; Lumina ce se stinge, 1934; Santier- "roman indirect" - 1935; Huliganii, I-II, 1935; Domnisoara Christi-na, 1936; Sarpele, 1937; Nunta in cer, 1938; eseuri (Soliloquii, 1932; Oceanografie, 1934; India, 1934; Fragmentariutn, 1939; Insula lui Euthanasius, 1943); editeaza opera lui B. P. Hasdeu (1937), participa la actiunile gruparii Criterion, pune bazele unui existentialism romanesc ("trairismul"). Obtine in 1936 Premiul SSR.

Pe plan stiintific, scoate rev. Zalmoxis (1939), cu colab. unor reputati specialisti straini. Atasat cultural la Londra (1940), apoi consilier cultural la Lisabona (1941-1944), se stabileste, in 1945, la Paris, unde tine un curs liber la Ecole des Hautes Etudes pe teme de istoria religiilor (1946-1948).

Publica Techniques du Yoga (1948), Traite d histoire des religions (1949), Le mythe de l eternei retour (1950). Participa la diferite congrese internationale si conferentiaza in Italia, R. F. G., Suedia. Noile lucrari: Le Chamanisme et Ies techniques archaiques de l extase, (1951), Itnages et Symboles, (1952); Le Yoga (1954) il fac cunoscut in toata lumea. in 1956, e chemat la Univ. din Chicago (Illinois, SUA), ca prof. de istoria religiilor.

Membru, apoi presedinte la American Society for Study of Religions, membru al Acad. Regale Belgiene; dr. honoris causa al mai multor univ. (inclusiv al celei din Paris, 1976). in 1961, fondeaza, impreuna cu Ernst Jiinger, rev. Antaios (Stuttgart, 1971-1972). In tot acest rastimp publica si proza in lb. romana: Nuvele, 1963; Amintiri, 1966; Pe stada Mantuleasa, 1968; Noaptea de Sanziene, I-II, 1970; In curte la Dio-nis, 1977; Tinerete fara tinerete, 1978-1979; Nouasprezece trandafiri, 1980.

Marea sinteza a studiilor sale despre credintele religioase si mituri se realizeaza in Histoire des croyances et des idees religieuses (I-II, 1976-1978). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1936).

Citind jurnalele lui E., vechi (India, 1934; Santier, 1935) si noi (Fragments d un journal, I, 1973; II, 1981) sau scrierile memorialistice, interviurile sale (L epreuve du Labyrinthe, 1978), observam ca in formatia lui intelectuala si artistica exista doua surse. Prin Gide, Joyce, el este sincronic cu spiritul literar european; prin interesul pentru mituri si, in genere, pentru comportamentul omului arhaic, el se separa de generatia lui si de ceea ce alta data va numi "egocentrismul culturii europene". Un fenomen de coincidentia oppositorum, despre care ELIADE va vorbi in mai multe randuri. Jurnalele sale ne dau o idee despre modul in care armonizeaza aceste forte.

El vine in literatura cu o neliniste fundamentala: a lui si a generatiei postbelice. O generatie care se rupe de ceea ce a fost inainte. Ea nu are un program si nici nu vrea sa aiba unul. Vrea doar deschiderea spiritului, innoire si cauta o alta definitie a omului si, de buna seama, o sansa noua pentru om in raporturile cu istoria. Sansa incepe prin a trai si a da, in literatura, o importanta capitala experientei.

De aici vine interesul pentru jurnal ca specie literara si pentru o estetica a romanului care se bizuie pe insumarea faptelor autentice. Este o febra, o neliniste funciara in personajele din romanele lui E., o vointa de schimbare care se uneste, paradoxal, cu o mare disperare.

A trai implica pentru ele o imensa descurajare care, in chip curios, cauta o consolare in dorinta de a trai pana la capat experienta descurajarii. Se schimba acum modelele spirituale si morale in cultura, marii nefericiti (intre ei Kierkegaard) sunt descoperiti.

ELIADE aduce, prin naratiunile lui, nelinistii de a trai in saeculum caracterul spiritualitatii vechi, aceea care face dovada unei existente in aeternum. Aceasta din urma prefigureaza un eu mitic si, in genere, prefigureaza existenta miticului, sacrului, in istoria profana.

Pentru ELIADE omul este, in acelasi timp, o fiinta pentru experienta si o fiinta pentru mituri. Pe cea dintai o infatiseaza cu precadere in romanele de inceput, pe cea de a doua in naratiunile fantastice de dupa al doilea razboi mondial. Simplificand, am putea spune ca exista mai multe nivele, mai multe axe stilistice in proza lui ELIADE Critica din deceniul al patrulea a recunoscut doua: una realista (Isabel si apele diavolului, 1930; Maitreyi, 1933; intoarcerea din rai, 1934; Huliganii, 1935 etc), altainitiatica, fantastica, mitica (Domnisoara Christina, 1936; Secretul doctorului Honigberger, 1940). Pe cea dintai G. Calinescu o considera intruparea fidela a "gidismului" in literatura noastra, pe cea de a doua o suspecteaza de lipsa de profunzime.

Adevarul este ca ambele directii se revendica din estetica autenticitatii, imbratisata in epoca de multi prozatori tineri. Ei vor sa substituie conceptului de originalitate (de sursa romantica) ideea de autenticitate care, la randul ei, se bizuie pe ideea de experienta. Camil Petrescu, teoreticianul noului stil epic, impinge experienta pana in zona retoricii. El initiaza un mic terorism anticalofil, luand ca model nu pe Gide, ci pe Proust.

ELIADE vrea innoirea romanului pe alt plan, dezinteresandu-se propriu-zis de retorica. Prin trairea autentica si spiritualizarea conflictelor, el vrea sa schimbe tipologia si problematica epicii.
Prozele "indice" se deschid spre o lume de mituri si practici magice indepartate de spiritualitatea noastra. Naratiunile mai direct realiste (intoarcerea din rai. Huliganii etc.) analizeaza criza de valori prin care trece tanara generatie si propun solutii neobisnuite pentru cititorul roman: revolta si erotism, experienta tragicului, filosofia disperarii.

ELIADE este cel dintai care introduce in literatura romana o problematica de tip existentialist. Straturile prozei sale trebuie atunci citite altfel. Dupa o prima faza "indica" (Isabel si apele diavolului, Maitreyi), in care modelul epic este mai degraba anglo-saxon, o faza in care spiritualismul cauta alianta unui erotism fervent, luxuriant, urmeaza o faza existentialista (un existentialism incipient, tradus printr-un sentiment de criza totala a valorilor morale si intelectuale): intoarcerea din rai, Huliganii etc.

Intre aceste doua experiente se situeaza Lumina ce se stinge (1934), un roman "aproape joycian", scris pentru a se elibera de obsesia Indiei si pentru a-si regasi propria identitate spirituala, invinse, alungate, obsesiile din primele carti revin in proza fantastica de mai tarziu (un fantastic de tip erudit), care oscileaza intre doua tipuri de simboluri: unul folcloric {Domnisoara Christina, Sarpele), altul indic (Secretul doctorului Honigberger, Nopti la Serampore). "Indic" este un fel de a spune, pentru ca ELIADE trateaza acum temele sale. Numai decorul este uneori exotic, problematica e peste tot aceeasi. Experienta doctorului Zerlendi (disparitia in Shambala pe baza tehnicii yogine) din Secretul doctorului Honigberger are loc la Bucuresti, devenit mai tarziu un adevarat centru initiatic in literatura lui ELIADE Volumul de Nuvele (Madrid, 1963), urmat de Pe strada Mantuleasa (1968), in curte la Dionis (1977), Tinerete fara tinerete (1979), Nouasprezece trandafiri (1980), marcheaza, indiscutabil, o noua varsta a fantasticului eliadian.

Ele se grupeaza in jurul unei teme fundamentale (relatia dintre sacru si profan) si recomanda, ca solutie pentru spirit, ceea ce prozatorul numeste "lectia spectacolului". in prozele mai vechi, magicul se retrage in adancurile textului. Locul magicului este luat, in fapt, de o forta spirituala mai complexa (miticul) care continua sa se manifeste in existenta omului modern. E., dezvoltand un numar de teme care trec de la o naratiune la alta, creeaza o tipologie memorabila si un spatiu imaginar care este numai al lui. Este spatiul bucurestean: un oras plin de semne, epifanii, un oras initiatic, cu strazi care ascund mistere vechi si indivizi care poarta cu ei, fara sa stie, mituri. Este alta fata a spatiului din proza lui I. L. Caragiale.

Impresia e, in Momente si schite, de agitatie sterila, constiintele sunt narcotizate de vorbe, lumea in care traiesc (inclusiv lumea fizica) pare iremediabil goala. Un spatiu fara mesaj latent, acaparat de manechinele ce se agita la suprafata lui.

ELIADE sacralizeaza lumea lui Mitica, orasul toropit de caldura e un vast labirint de semne, Mitica insusi, omul care se grabeste mereu, dar paraseste rareori cafeneaua, Mitica, zic, devine un erou mitic. Farama din Pe strada Mantuleasa, Iancu Gore din Douasprezece mii de capete de vite, Gavrilescu (La tiganci) trec prin intamplari ciudate, lumea bucuresteana este plina de capcane, pivnitele caselor ascund comori, carciuma este un loc unde se reveleaza mari simboluri (in curte la Dionis). Un oras, asadar, sacru, ca o veche asezare elenica, o sursa inepuizabila de mituri - acesta este Bucurestiul lui ELIADE O geografie sacra, si in interiorul ei niste indivizi care n-au deloc sentimentul sacrului. Ei traiesc intr-un continuu paradox temporal fara sa-si dea seama, trec peste linia subtire ce desparte viata de moarte, iarasi, fara sa stie.

Participa, in fine, la un mare spectacol si intruchipeaza, ei insisi, mituri celebre, avand o credinta aproape mistica in normalitatea existentei. O prima caracteristica a personajelor lui ELIADE (cele din faza naratiunii, s-o numim, mitice) este urmatoarea: indivizi comuni intra fara voia lor in situatii anormale si, in fata tuturor evidentelor, continua sa creada in normalitatea, coerenta existentei. Gavrilescu (La tiganci) n-are deloc sentimentul ca si-a parasit de multi ani casa, Iancu Gore (Douasprezece mii de capete de vite) nu observa discontinuitatea existentei, credinta lui este ca totul are o logica si o determinare. Ei sufera de o misterioasa amnezie. Se va vedea (in naratiunile din In curte la Dionis) ce semnificatie are aceasta dubla amnezie pentru existenta individului profan. Modul personajelor de a se apara in fata invaziei de semne (semne ale unei existente paradoxale, anormale) este fabulatia.

"A povesti" (a imagina) este un verb esential in epica lui ELIADE El inseamna, cel putin, doua lucruri: 1) a prelungi intr-o existenta profana intamplarile mari narate de mituri si 2) a apara individul de ceea ce ELIADE numeste "teroarea istoriei". Despre prunul aspect vorbeste prozatorul insusi in Proba labirintului, acolo unde defineste literatura, in totalitate, ca "fiica [a] mitologiei", iar interesul pentru naratiune ca facand parte din modul de a fi al omului in lume. Despre cea de a doua functie a povestirii vorbesc naratiunile lui E., Pe strada Mantuleasa, in primul rand, dar si La tiganci, Podul, Ghicitor in pietre si altele. Asadar, viata omului, chiar si cea mai banala, este o suita de probe initiatice. Mai mult, omul se face, se construieste printr-o serie de initieri constiente sau inconstiente, omul traieste intr-un labirint, conditia lui este definita (exprimata) de aceasta succesiune de morti si reinvieri {Proba labirintului). Exista, pe de alta parte, teroarea istoriei: experienta omului fara religie, acela care sufera de raul istoriei si nu intelege nimic.

Omul religios, zice E., omul biblic a trecut prin captivitatea Babilonului fara sa-si piarda speranta: suferinta avea, pentru el, un sens. Omul modern a pierdut acest sens, iar creatia (opera) este menita sa i-1 redea, repunandu-1 in contact cu miturile. Povestirea (ca forma orala a creatiei) are, asadar, o functie dubla: da individului comun perspectiva sacrului si, totodata, il apara de violenta istoriei. "A povesti" este, intr-un anume sens, a supravietui.

Dar a povesti nu este, oare, si o tentativa de a umple golul lasat de amnezia istorica a omului? ELIADE nu o spune direct, dar naratiunile sale lasa sa se intrevada si aceasta posibilitate.

OPERA

Isabel si apele diavolului, Bucuresti, 1930;
Soliloquii, Bucuresti, 1932;
Maitreyi, Bucuresti, 1933;
intoarcerea din rai, Bucuresti, 1934;
Lumina ce se stinge, Bucuresti, 1934;
India, Bucuresti, 1934;
Alchimia asiatica, Bucuresti, 1934;
Santier, Bucuresti, 1935;
Huliganii, I-II, Bucuresti, 1935;
Domnisoara Christina, Bucuresti, 1936;
Sarpele, Bucuresti, 1937;
Nunta in cer, Bucuresti, 1938;
Fragmentarium, Bucuresti, 1939;
Secretul doctorului Honigberger, Bucuresti, 1940;
Mitul reintegrarii, Bucuresti, 1942;
Comentarii la legenda mesterului Manole, Bucuresti, 1943;
Insula lui Euthana-sius, Bucuresti, 1943;
Traite d histoire des religions. Paris, 1949 (ed. VIII, 1975);
Le Chamanisme et Ies techniques archaiques de iextase, Paris, 1951;
Images et sytnboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux, Paris, 1952;
Le sacre et le Profane, Paris, 1956; Mythes, Reves et Mysteres, Paris, 1957; Aspects du mythe, Paris, 1963 (ed. in lb. romana, 1978); Amintiri, I, Mansarda, Madrid, 1966;
Pe strada Mantuleasa, Paris, 1968;
La tiganci si alte povestiri, Bucuresti, 1969;
Noaptea de Sanziene, I-II, Paris, 1970 (ed. franceza, sub titlul: La Foret Interdite, Paris, 1955);
De la Zalmoxis la Gengis-Khan, Paris, 1970 (ed. in lb. romana in 1980);
Coloana nesfarsita, Paris, 1970 (reprodus in Omagiu lui Brancusi, Almanahul "Tribunei", 1976);
Fragments d un journal, I-II, Paris, 1973-1981;
Iphigenia, piesa in trei acte, in Manuscriptum, nr. 1, 1974;
L epreuve du labyrinthe, convorbiri cu Claude-Henri Rocquet, Paris, 1978;
Histoire des croyances et des idees religieuses, I-II, 1976-1978, (trad. in lb. romana, 1981;
I-III, trad. si postfata de Cezar Baltag, 1991);
in curte la Dionis, Paris, 1977;
Tinerete fara tinerete, Miinchen, 1978-1979;
Nouasprezece trandafiri, Paris, 1980; Memoires, I (1907-1937). Les promesses de l equinoxe, Paris, 1980;
In curte la Dionis (cuprinde in afara ciclului in curte la Dionis, naratiunile din voi. Nuvele, Pe strada Mantuleasa si Tinerete fara tinerete), cu un cuvant inainte al autorului, ed. si postfata de ELIADE Simion, Bucuresti, 1981;
Dayan, in voi. Le temps d un centenaire, Paris, 1981;
Contributii la filosofia Renasterii, texte ingrijite de C. Popescu-Cadem, pref. de Zoe Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, 1985;
Maitreyi. Nunta in cer, postfata si bibliografie de G. Dimisianu, Bucuresti, 1986; Despre Emi-nescu si Hasdeu, ed. ingrijita si pref. de M. Handoca, Iasi, 1987; Romanul adolescentului miop, text stabilit, cuvant inainte si tabel cronologic de M. Handoca, Bucuresti, 1989;
Incercarea labirintului, trad. si note de Doina Cornea, Cluj-Napoca, 1990;
Isabel si apele diavolului, roman, ed. ingrijita de T. Nedelcea, Craiova, 1990; Profetism romanesc, I, Itinerariu spiritual. Scrisori catre un provincial. Destinul culturii romanesti (alcatuitorul si ingrijitorul voi. Al. V. Dita);
II, Romania in eternitate (antologie si pref. de N. Georgescu), Bucuresti, 1990; Alchimia asiatica, Bucuresti, 1991;
Proza fantastica, I-IV, cu un cuvant inainte al autorului, ed. si postfata de ELIADE Simion, Bucuresti, 1991-1992;
Biblioteca Maliarajahului, Bucuresti, 1991;
Cosmologie si alchimie babiloniana. Iasi, 1991;
Drumul spre centru, antologie de G. Liiceanu si A. Plesu, Bucuresti, 1991;
Eseuri. Mitul eternei reintoarceri. Mituri, vise si mistere, trad. de Maria Ivanescu si C. Ivanescu, Bucuresti, 1991;
India, ed. ingrijita si pref. de M. Handoca, Bucuresti, 1991;
Lumina ce se stinge, I-II, Bucuresti, 1991;
Memorii (1907-1960), ed. si cuvant inainte de M. Handoca, Bucuresti, 1991;
Nuvele inedie, ed. si cuvant inainte de M. Handoca, Bucuresti, 1991;
Oceanografie, Bucuresti, 1991;
Mesterul Manole, studii de etnologie si mitologie, ed. si note de Magda Ursache si P. Ursache, studiu introductiv de P. Ursache, Iasi, 1992;
Tratat de istoria religiilor, trad. de Mariana Noica, Bucuresti, 1992;
impotriva deznadejdii, ed. M. Handoca, pref. de Monica Spiridon, Bucuresti, 1992; Patanjali si yoga, trad. de W. Fotescu, Bucuresti, 1992;
Psihlogia meditatiei indiene. Studii despre yoga. Bucuresti, 1992;
Sacrul si profanul, tradus din franceza de Rodica Chira, Bucuresti, 1992;
Arta de a muri, ed. ingrijita, selectie de texte si note de Magda Ursache si P. Ursache, pref. de P. Ursache, Iasi, 1993;
Jurnal (1941-1985), I-II, ed. ingrijita de M. Handoca, Bucuresti, 1993;
Morfologia religiilor. Prolegomene, text comunicat si pref. de M. Handoca, Bucuresti, 1993;
Mircea Eliade si corespondentii sai, ed. ingrijita, cuvant inainte, note si indici ~, Bucuresti, 1993;
Nostalgia originilor. Istorie si semnificatie in religie, trad. de C. Baltag, Bucuresti, 1994;
Imagini si simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, pref. de G. Dumezil, trad. de Alexandra Beldescu, Bucuresti, 1994;
intoarcerea din rai, roman, ed. ingrijita de M. Handoca, Bucuresti, 1995; Mefistofel si Androginul, trad. de Alexandra Cunita, Bucuresti, 1995;
Sacrul si profranul, trad. de Brandusa Prelipceanu, Bucuresti, 1995;
Tratat de istorie a religiilor, pref. de G. Dumezil, trad. de Mariana Noica, Bucuresti, 1995;
Dictionar al religiilor, in colab. cu I. P. Culianu si N. S. Wiesner, trad. de Cezar Baltag, Bucuresti, 1996; Coloana nesfarsita, teatru, ed. si pref. de M. Handoca, Bucuresti, 1996;
Cum am gasit piatra filosofala. Scrieri de tinerete: 1921-1925, ed. ingrijita si note de M. Handoca, Bucuresti, 1996; Domnisoara Christina, roman, ed. ingrijita de M. Dascal, tabel cronologic de M. Handoca, pref. de S. Alexandrescu, Bucuresti, 1996;
Faurari si alchimisti, trad. din franceza de Maria Ivanescu si C. Ivanescu, Bucuresti, 1996;
Lucrurile de taina, eseuri, ed. ingrijita, note si pref. de ELIADE Manu, Bucuresti, 1996;
Maddalena, nuvele, cuvant inainte de M. Handoca, note si postfata de N. Florescu, Bucuresti, 1996;
Memorii (1907-1960), ed. revazuta si indice de M. Handoca, Bucuresti, 1997; Maitreyi, roman, pref. de ELIADE Simion, ed. ingrijita si curriculum vitae de M. Handoca, Bucuresti, 1997;
Ocultism, vrajitorie si mode culturale. Eseuri de religie comparata, trad. din engleza de Elena Borta, Bucuresti, 1997;
Opere, I-II, note si comentarii de M. Dascal si M. Handoca, ed. ingrijita si variante de M. Dascal, Bucuresti, 1997;
Samanismul si tehnicile arliaice ale extazului, trad. din franceza de Brandusa Prelipceanu si Cezar Baltag, Bucuresti, 1997;
Yoga. Nemurire si libertate, trad. de W. Fotescu, Bucuresti, 1997; India. Biblioteca maliarajahului, ed. ingrijita si prefatata de M. Handoca, Bucuresti, 1998. Traduceri: T. ELIADE Lawrence, Revolta in desert, Bucuresti, 1935 (1991); P. S. Buck, inger luptator. Bucuresti, 1939 (1991).

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria; Per-pessicius, Mentiuni, III; M. Sebastian, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 2, 1937; G. Calinescu, Istoria; P. Constantinescu, Scrieri, II; N. Margineanu, in Steaua, nr. 11, 1967; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I; D. Micu, in Limba si literatura, voi. XVI, 1968; Al. Piru, Panorama ; L. Baconsky, in Steaua, nr. 5,1970; G. Vladu-tescu, in Tomis, nr. 11, 1970; S. P. Dan, Proza fantastica romaneasca, 1975; ELIADE Simion, Scriitori, II; Cahiers de l Herne (nr. omagial M. Eliade), 1978; M. Handoca, Mircea Eliade. Contributii bibliografice, 1980; A. Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, 1980; M. Papahagi, Eros si utopie, 1980; I. Lotreanu, Introducere in opera lui Mircea Eliade, 1980; S. Al-George, Arhaic si universal, 1981; ELIADE Simion, intoarcerea autorului, 1981; I. Balu, in Romania literara, nr. 10, 1982; Al. Caprariu, in Flacara, nr. 4, 1982; N. Catanoy, in Synthesis, nr. 2, 1982; G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 10, 1982; Al. Dutu, in Transilvania, nr. 9, 1982; N. Florescu, in Manuscriptum, nr. 3, 1982; M. Handoca, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1982; C. Noica, in Romania literara, nr. 10, 1982; ELIADE Papu, in Revue roumaine, nr. 2-3; 4, 1982; M. Zamfir, in Luceafarul, nr. 1-2, 1982; G. Dimisianu, Lecturi libere, 1983; N. Florescu, Profitabila conditie, 1983; L. Kalustian, Simple note, III, 1983; P. Poanta, Radiografii, II, 1983; I. Pop, Lecturi; N. Stein-hardt, Critica; A. Plesu, in Secolul 20, nr. 6-7, 1984; V. Nicolescu, Starea lirica, II, 1984; M. Handoca, in Romania literara, nr. 20, 1985; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, I; ELIADE Simion, Sfidarea retoricii, 1985; M. Sorescu, Usor cu pianul pe scari, 1985; V. Anania, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2-3, 1986; Gh. Bulgar, Cultura si limbaj, 1986; I. Ianosi, Literatura si filosofie, 1986; C. Maciuca, Motive si structuri dramatice, 1986; Ioana Margineanu, Teatrul si artele poetice, 1986; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 22, 1987; S. Cioculescu, Dialoguri literare, 1987; G. Dimisianu, Subiecte, 1987: F. Aderca, Contributii, II; Sultana Craia, Fetele Orasului, 1988; S. Mioc, Anamorfoza si poetica, 1988; N. Steinhardt, Prin altii spre sine, 1988; M. Vasile, Conceptul de originalitate in critica literara romaneasca, 1988; M. Zamfir, Cealalta; M. Muthu, Alchimia mileniului, 1989; Monica Spiridon, Melancolia descendentei, 1989; Maria Voda Capusan, MirceaEliade. Spectacolul magic, 1991;M. Vulcanescu, Scrieri din dispora, 1991; M. Handoca, Mircea Eliade -Cateva ipostaze ale unei personalitati proteice, 1992; Mircea Eliade comentat de M. Handoca, 1993; Gh. Glodeanu, Fantasticul in proza lui Mircea Eliade, 1993; V Rapeanu, N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, 1993; I. P. Culianu, Mircea Eliade, 1995; ELIADE Simion, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995.