În jurul nostru
ca praful pe-o oglindă
oamenilor li se termină glasul.
La vârsta aceea
nu-mi dau seama
cum era el, tata.
Ala-bala dăduse la o parte
perdeaua
ca să se vadă în casă.
Ar fi putut să înceapă ceva,
dar eu am ştiut că nu.
Noi luam din puşculiţă încă un glas
luam din sufragerie o mustrare
din grădină un căţel
şi ne jucam şi nu ştiam cine în cine trage cu praştia.
Pe urmă tata şi-a căutat cumpătul prin curte
şi noi l-am găsit
dar nu i l-am dat.
Pe urmă liniştea şi-a cumpărat un şoarece
şi a mâncat din el
până a orbit.
Pe urmă Ala- Bala a tras perdeaua la loc.
