Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decît dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.
Umblu în vîrful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol
încît lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un rîu liniştit.
