Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Marin Sorescu - Doi bureţi


Doi bureţi erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu “băiete”.

Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare şi beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apa, aici sare.

La sare se-nţelegeau
Dar la apa se-mbrânceau…
Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine ştie. 

Marin Sorescu - Iluziile


cred în valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpină în ureche cu piciorul
ele funcţionează mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care împuşcăm râsul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienţă
îndrugă verzi şi uscate
şi nici nu-ţi vine să crezi ochilor
câtă credinţă pun ele în ele însele
 

Mihai Codreanu - Poezii 1920



Cezar Petrescu - 1929



Colecţie reviste pentru copii


George Coşbuc - 1942


Convorbiri literare 1926


Barbu Ştefănescu Delavrancea - Sultănica - 1921



I.L. Caragiale - Opere alese 1940


Biserica Bucur din Bucureşti - 1938



Ana Brâncoveanu - debut 1901-premiată de academia franceză






Nicolae Bălcescu - Opere complete - 1944


Vasile Alecsandri - Mioriţa


Ion Agârbiceanu - 1922


Mihail Eminescu - Luceafărul - Printre primele apariţii









Revista Literatorul


Regina Maria - Povestea vieţii mele



Max Blecher - Eternitate


Paşii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăţi de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Şi altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogoleşte
Ca un fus
Şi copiază delta ei
Pe delta apelor.

din Corp transparent (1934)

Mateiu Ion Caragiale - Trântorul


În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte
Urmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.
El antereu alb poartă, metanii şi işlic.
În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.

Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.
E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de mic
Crescut pe mâini străine. El joacă din buric,
Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.

Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,
Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă;
Dar, el, ce os de domn e şi viţă de-mpărat,

Ades, făr' să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,
Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,
În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.

1910