”Sunt oameni care din orice situație ştiu să scoată la lumină partea
comică. Râsul în sine sau judecat din punct de vedere moral nu este de
condamnat. E un lucru firesc al naturii noastre; are o înrâurire positivă
asupra vieții lăuntrice.
Trebuie făcută însă o deosebire care îndeobşte nu este luată în seamă. Sunt
oameni cari caută să picure cu acidul trufiei lor suferința şi îngenuncherile
în fața destinului ale altora. Aci râsul nu mai are un sens creator. Oamenii se
socotesc în genere prea deştepti şi îşi hrănesc trufia din sufletul celor mai
adânc încercați. Râsul în acest fel trebuie condamnat pentrucă are un sens
negativ. Este ceea ce numim batjocură. Şi nimeni nu are dreptul de a se chema
om dacă se simte bine când râde pe seama celor mai adânci şi umane dintre
stările interioare ale fratelui său.
Există totuşi un altfel de râs creator. E vorba de humor. Oamenii cari sunt
dăruiți cu acest simț al humorului sunt dintre cei mai buni. Râsul lor este
positiv, este luminat. Râsul lor este o bucată din dorul nostru de vieață.
Humorul este blând ; batjocura este crudă. Humorul este uman ; râsul
batjocoritor este inuman. Inteligența este prezentă în humor ca şi în
batjocură, dar această aleasă însuşire a omului este aci curată, nu este
pervertită, drăcească cum e în al doilea caz.”
(din volumul Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Mărturisiri pentru un om nou, Ed.
Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucuresti, 1939)
