Ileana Mălăncioiu - In drumul furnicilor

Întreg pămîntul era un muşuroi
furnicile ieşiseră la soare
şi fierbeau în ţărîna încinsă
înainte de ploaia răcoritoare.

Adormisem undeva în drumul furnicilor
şi visam că voi fi ocolită
cînd deodată au început să treacă peste mine
cu pasul lin de cale nesfîrşită.

Noi furnicile, spunea regina furnicilor
ne ştim bine drumul prin muşuroi
iar eu cu spaima răspundeam încet :
şi noi, regina, şi noi.

Atunci m-a luat în spate că pe-un sac
şi aş fi vrut să fie cineva viu
să-mi spună dacă ea creştea atît de înfricoşător
sau eu mă micşorăm fără să ştiu.