Ileana Mălăncioiu - Ochii de Pisică

Văzusem doi ochi galbeni în întunericul desăvîrşit
şi pornisem încet spre lumina caldă a lor
şi recunoscusem pisica noastră moartă acum doi ani
torcînd în linişte pe cuptor.

Am mîngîiat-o-ncet pe şira spinării
şi pe mustaţa arsă şi pe bot
şi mă miram că nu-ntoarce capul spre mine
şi-mi părea rău că nu pot

s-o fac să-nchida ochii rămaşi deschişi
sau să coboare iarăşi în poala mea
de pe cuptoru-ncins peste măsură
pe care dormea.

Apoi am vrut să mă-ntorc dar nu-mi aminteam
de unde venisem în locul acela amăgitor
şi stam lîngă pisica noastră şi ştiam că e moartă
şi-o auzeam cum toarce pe imensul cuptor.