George Ţărnea - Egloga destinului tragic

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput

Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit sa fie trist…
M-apucă plânsul, deci exist!

(“Poeme supărate rău” Editura Helicon, 1996)