Marin Sorescu - Eu, neabătutul

Nu vreau să mai întâmpin nimic, Nu mai cinstesc, Nu mai sărbătoresc, Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei Doi şi jumătate de la cei douăzeci... Nu mă mai mobilizeaza cele nouă şi jumătate, opt, şapte luni Până la... Nu vibrez la magistrale De când mă trezesc dimineaţa şi până seara târziu (Căci am într-adevăr cu totul alte griji şi probleme) Nu înfierez Nu aplaud, nu scandez (uitaţi-vă la buzele mele lipite) Nu mă iau la întrecere. Mă lasă rece graficul recoltelor bogate , De la "Însămânţările sunt în toi", până La "Mai sunt două zile până la încheierea secerişului" Şi până la "Totul pentru export". Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate Nu mă angajez ferm, Ştiu ce înseamnă actuala etapă şi fără să mi se urle În ureche, Ştiu încotro ne îndreptăm cu paşi repezi, Îmi dau seama unde am ajuns, Cunosc bine sacrificiile, Un singur gând, un singur ţel, o singură voinţă Mi se pare prea puţin pentru o singură viaţă! Sunt hăt departe de deplina satisfacţie, profunda recunoştinţă...
Cunosc grija permanentă şi tocmai asta mă îngrijorează profund... Nu acţionez neabătut... Intuiesc bine că vreţi să mergeţi şi mai departe, Nu contaţi pe mine! Nu mi-am propus ca obiectiv strategic Edificarea. Nu contaţi pe mine!
Ţelurile sunt prea măreţe, Eu sunt mic, uitat, nebăgat în seamă, Ce însemn eu pentru voi? Eu nu sunt decât poporul român ¬Nu contaţi pe mine!