Răsai asupra mea,lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfîntă,pururea fecioară,
În noaptea gîndurilor mele vină.
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă,plină,
Îndurătoare asupra mea coboară.
Străin de toți,pierdut în suferința
Adîncă a nimicniciei mele ,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci,Marie!
