Baladă populară - Soarele şi luna

                        Foaie de cicoare,
                        În prunduț de mare
                        Iată că-mi răsare
                        Puternicul Soare.
                        Dar el nu-mi răsare,
                        Ci va să se-nsoare;
                        Că mi-a tot umblat
                        Lumea-n lung și-n lat,
                        Țara Românească
                        Și Moldovenească
                        Lungiș,
                        Curmeziș,
                        Măre, nouă ai,
                        Tot pe nouă cai;
                        Patru-a ciumpăvit,
                        Cinci a omorât
                        Și tot n-a găsit
                        Potrivă să-i fie
                        Vro dalbă soție;
                        Făr' de mi-a găsit
                        Și mi-a nimerit,
                        La nouă argele,
                        Nouă feciorele,
                        În prunduț de mare,
                        Pe unde răsare.
                        A mai mititică,
                        Ca o floricică,
                        În mijloc ședea,
                        La lucru lucra,
                        Pe toate-ntrecea;
                        Că ea tot țesea,
                        Țesea, -nchindisea,
                        Și ea se numea
                        Ileana
                        Simzeana,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor,
                        Sora Soarelui,
                        Spuma laptelui.
                        Soare răsărea,
                        Și Soare-mi venea
                        L-a gură d-argea.
                        Cu dânsa vorbea,
                        Frumos c-o-ntreba,
                        Din gură-i zicea
                        - Ileană, Ileană,
                        Ileană Simzeană,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor,
                        Sora Soarelui,
                        Spuma laptelui,
                        Țeși și-nchindisești,
                        Fir verde-mpletești
                        Și mi te zorești
                        Cămăși să-mi gătești,
                        Și mi te grăbești
                        Să te logodești;
                        Că eu mi-am umblat
                        Lumea-n lung și-n lat,
                        Țara Românească
                        Și Moldovenească
                        Lungiș,
                        Curmeziș,
                        Măre, nouă ai,
                        Tot pe nouă cai;
                        Patru-am ciumpăvit,
                        Cinci am omorât
                        Și nu mi-am găsit
                        Potrivă prin lume
                        Afară de tine.
                        Ileana
                        Simzeana,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor,
                        Sora Soarelui,
                        Spuma laptelui,
                        Ea, dac-auzea,
                        Din gură-i grăia
                        - Puternice Soare,
                        Ești puternic mare,
                        Dar ia spune-mi Oare
                        Und' s-a mai văzut
                        Și s-a cunoscut,
                        Und' s-a auzit
                        Și s-a pomenit
                        Să ia sor' pe frate
                        Și frate pe sor'?
                        De mi-ei arăta,
                        Atunci te-oi lua,
                        Atunci, nici atunci!
                        Unde-o auzea,
                        Soarele-mi ofta
                        Și iar o-ntreba
                        Și iar o ruga
                        Și iar o-mbia,
                        Pân-ce Ileana
                        Din gură-i grăia
                        Eu că te-oi lua,
                        Cum zici dumneata,
                        Viteaz dacă-i fi
                        Și te-i bizui
                        De mi-ei isprăvi
                        Pod pe Marea Neagră,
                        De fier
                        Și oțel,
                        Iar la cap de pod,
                        Cam d-o mânăstire,
                        Chip de pomenire,
                        Chip de cununie,
                        Să-mi placă și mie,
                        C-o scară de fer
                        Pân' la naltul cer!
                        Puternicul Soare,
                        Ca puternic mare,
                        Unde-o auzea,
                        Bine că-i părea.
                        În palme-mi bătea
                        Și pod se făcea;
                        La cap - mânăstire,
                        Chip de pomenire;
                        Și iar mai bătea,
                        Scară se-ntindea,
                        O scară
                        Ușoară,
                        De fier
                        Și oțel,
                        Pân' la naltul cer.
                        Dar el ce-mi făcea?
                        Pe pod că-mi trecea,
                        Pe scară suia,
                        Pe scară
                        Ușoară,
                        Pe scară de fier,
                        În cuie d-oțel,
                        Pân' la naltul cer.
                        Și, de-mi ajungea,
                        Unde se ducea?
                        Tot la moș Adam,
                        Și la maica Iova.
                        Ei, de mi-l vedeau,
                        Nainte-i ieșeau,
                        Din gură-i grăiau
                        - O, preasfinte Soare,
                        Puternice mare,
                        Ce-mi călătorești,
                        De ne ispitești?
                        La ce te gândești
                        Și la ce poftești?
                        Și el răspundea,
                        Din gură zicea
                        - Iaca, moș Adam,
                        Și tu, maică Iovo,
                        Mie mi-a venit
                        Vremea de-nsoțit
                        Și eu c-am umblat
                        Lumea-n lung și-n lat,
                        Țara Românească
                        Și Moldovenească
                        Lungiș,
                        Curmeziș
                        Și tot n-am găsit
                        Potrivă să-mi fie
                        Vro dalbă soție;
                        Făr' de mi-am găsit
                        L-a gură d-argea
                        Numai pe sor-mea,
                        Sor-mea Ileana,
                        Ileana Simzeana,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor!
                        Atunci moș Adam
                        Și cu moașa Iova,
                        Unde-l auzea,
                        Rău că le părea,
                        Soarelui zicea
                        - Preasfințite Soare,
                        Puternice mare,
                        Unde-ai auzit
                        Ș-ai mai pomenit,
                        Unde-ai cunoscut,
                        Unde-ai mai văzut
                        Să ia sor' pe frate
                        Și frate pe sor',
                        Că cin' n-o lua
                        Raiul c-o d-avea,
                        Iar cine-o lua
                        În iad c-o intra.
                        Soar'le se uita,
                        Din ochi căuta,
                        Nimic nu grăia;
                        Iar moșul Adam
                        Și cu moașa Iova
                        De mână-l luau,
                        La rai mi-l duceau,
                        Rai că-i arătau
                        Și de ce vedea,
                        Bine că-i părea;
                        Numai mese-ntinse,
                        Cu făclii aprinse,
                        Cu pahare pline,
                        În cântece line;
                        Jur-prejur de mese
                        Stau în cete dese
                        Sfinți și mucenici,
                        Mai mari și mai mici,
                        O sută și cinci;
                        Iar mai jos de ei,
                        Sfinți mai mărunței,
                        O sută și trei.
                        Și tot mai era
                        Și tot mai vedea
                        Femei cuvioase,
                        Măicuțe duioase,
                        Fecioare curate,
                        Uciși în dreptate,
                        Oști de biruință
                        Și soți cu credință.
                        Dar tot mai era
                        Și tot mai vedea,
                        Puțin de mergea
                        Printre rămurele,
                        Dalbe păsărele
                        Cânta-n versurele
                        Și nu prea cânta,
                        Ci se gongănea,
                        Din gură-mi zicea
                        "Ferice, ferice,
                        Ferice de noi,
                        De părinții noștri
                        Care ne-au făcut,
                        Care ne-au născut
                        Și ne-au botezat
                        Și ne-au creștinat,
                        Că, dac-or trăi,
                        Săraci n-or mai fi!“
                        De tot ce vedea
                        Bine că-i părea
                        Și se mulțămea.
                        Afar' de-mi ieșea,
                        Iarăși moș Adam
                        Și cu moașa Iova
                        Cheile lua,
                        La iad îl ducea,
                        Iadul descuia,
                        În iad îl băga
                        Și de ce-mi vedea
                        Păr i se zbârlea
                        Că-n focuri ardea,
                        Greu se văieta
                        Hoți și călcători,
                        Răi cârmuitori
                        Și nurori pizmașe
                        Și soacre trufașe,
                        Fii necuvioși,
                        Preoți mincinoși.
                        Afar' când ieșea,
                        Soar'le ce-mi vedea?
                        Un pom ofilit,
                        Un pom cătrănit;
                        Printre rămurele,
                        Niște păsărele
                        Cânta-n versurele,
                        Dar nu prea cânta,
                        Ci se văieta,
                        Din gură grăia
                        "Vai și vai de noi,
                        De părinții noștri
                        Care ne-au făcut,
                        Care ne-au născut,
                        Că ei ne-au lăsat,
                        Nu ne-au botezat,
                        Nu ne-au creștinat
                        Și d-or mai trăi,
                        Tot săraci c-or fi,
                        Greu s-or pedepsi!“
                        De tot ce vedea
                        Mult rău că-i părea,
                        Nu se mulțămea.
                        Foaie, foicea,
                        Soar'le ce-mi făcea?
                        De câte vedea
                        Nu se-ndupleca,
                        Ci, măre,-mi pleca,
                        Ci, măre,-mi zbura
                        L-a gură d-argea,
                        Tot la soră-sa
                        Și iar o-ntreba
                        Și iar o ruga
                        Și iar o-mbiia
                        Pe dânsa s-o ia.
                        Ileana
                        Simzeana,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor,
                        Sora Soarelui,
                        Spuma laptelui,
                        Dacă-l auzea
                        Și dacă-mi vedea
                        Că tot nu scăpa,
                        Ea tot mai cerea,
                        Din gură-i zicea
                        - Frate, frățioare,
                        Puternice Soare,
                        Spune mie Oare
                        Cine-a cunoscut,
                        Cine-a mai văzut,
                        Cine-a auzit,
                        Cine-a pomenit
                        Să ia sor' pe frate
                        Și frate pe sor'?
                        Dar eu te-oi lua
                        Viteaz dacă-i fi
                        Și te-i bizui
                        Până-n zori de zi
                        Mie să-mi croiești
                        Și să-mi isprăvești
                        Peste Marea Neagră
                        Un pod de aramă,
                        Să nu-l bagi în seamă,
                        Iar la cap de pod,
                        Cam d-o mânăstire,
                        Chip de pomenire,
                        Chip de cununie,
                        Să-mi placă și mie.
                        Puternicul Soare,
                        Ca puternic mare,
                        Unde-o auzea,
                        Bine că-i părea,
                        'N palme că-mi bătea,
                        Podul se-ntindea,
                        Un pod de aramă,
                        De nu-l bagi în seamă
                        Și d-o mânăstire,
                        Chip de pomenire,
                        Când le isprăvea,
                        La ea se ducea,
                        De mân-o lua,
                        La pod c-o ducea,
                        La pod c-ajungea,
                        La pod de aramă,
                        De nu-l bagi în seamă
                        Și, pod când trecea,
                        Pod că zornăia,
                        Pod se clătina,
                        Că n-a mai văzut,
                        Nici n-a cunoscut,
                        Că n-a auzit,
                        Nici n-a pomenit
                        Să ia sor' pe frate
                        Și frate pe sor'.
                        Floare ș-o lalea
                        Podul când trecea,
                        Pe pod când mergea
                        Către mânăstire
                        Pentru pomenire
                        Și la cununie
                        Să-i fie soție,
                        Ileana
                        Simzeana,
                        Doamna florilor
                        Ș-a garoafelor,
                        Sora Soarelui,
                        Spuma laptelui,
                        Din gură-i zicea
                        Ș-astfel îi grăia
                        - Frate, frățioare,
                        Puternice Soare,
                        Ia mai spune-mi Oare
                        Und' s-a mai văzut
                        Și s-a cunoscut,
                        Und' s-a auzit
                        Și s-a pomenit
                        Mirele d-a dreapta,
                        Mireasa-nainte?
                        Ci mi-a fost ș-o fi
                        Și s-o pomeni
                        Mirele-nainte,
                        Mirease d-a stânga!
                        Puternicul Soare,
                        Puternic și mare,
                        De mân-o lăsa,
                        Nainte-i trecea,
                        Iar ea, vai de ea,
                        Așa de-mi vedea,
                        Cruce că-și făcea,
                        În mare sărea
                        Și mi se-neca.
                        Domnul se-ndura
                        Mreană c-o făcea.
                        Soarele-mi vedea
                        Și înmărmurea
                        Și se văieta,
                        Năvodari chema,
                        Năvod aducea
                        Și-n mare-l băga;
                        Mulți galbeni că da
                        Să-i scoață dalba.
                        Lupta ce-mi lupta
                        În deșert era,
                        Că ei n-o găsea
                        Și n-o mai prindea;
                        Făr' de... ce-mi scotea
                        Și-n năvod trăgea?
                        O mreană de mare,
                        Cu solzii de zare.
                        Pe mal d-o scotea,
                        Pe mal d-o zvârlea,
                        Sfinți din cer vedea,
                        Jos se scobora,
                        'N palme c-o lua
                        Și mi-o curăța
                        Și mi-o tot freca,
                        Solzii de-i cădea,
                        Și-n cer mi-o zvârlea.
                        Colo, moș Adam
                        Și cu moașa Iova,
                        Unde mi-o vedea,
                        Ei, măre, că-mi sta
                        De mi-o sclivisea,
                        Nume că-i dădea,
                        Lună mi-o chema.
                        Iar ea, vai de ea,
                        Măre-ngenunchea,
                        Lacrimi că vărsa,
                        Pe Domnul ruga.
                        Domn c-o auzea,
                        Domn c-o asculta,
                        Din gură-mi grăia
                        Și mi-i osândea
                        - Lumea cât o fi
                        Și s-o pomeni,
                        Nu vă-ți întâlni,
                        Nici noapte, nici zi;
                        Soare când o sta
                        Către răsărit,
                        Luna s-o vedea
                        Tot către sfințit;
                        Luna d-o luci
                        Către răsărit,
                        Soarele mi-o fi
                        Tot către sfințit!
                        Și d-atunci se trase
                        Și d-atunci rămase,
                        Lumea cât o fi
                        Și s-o pomeni
                        Că ei se gonesc
                        Și nu se-ntâlnesc
                        Lună când lucește,
                        Soarele sfințește;
                        Soare când răsare,
                        Luna intră-n mare.


poezie populară culeasă de Gh. Dem. Theodorescu