Baladă populară - Meşterul Manole

                        Cei nouă zidari,
                        Nouă meșteri mari
                        Ei se socotea,
                        Ca ei să mi-ș facă
                        Zid de mănăstire
                        Să nu fie-n lume.
                        Zâua zâduia,
                        Noaptea se surpa.
                        Ei se socotea,
                        Jurământ punea
                        Ca ei să nu spuie
                        La neveste-acasă
                        Și care va merge
                        Meșterul Manole
                        Luni de dimineață
                        Cu prânzu-nainte...
                        În zâd s-o zâduiască.
                        Opt necredincioși...
                        Credinț-o călcatu,
                        Credință n-avea
                        Și ei le spunea,
                        Ele nu venea.
                        Manole, Manole,
                        Meșteru Manole,
                        El credința-și ține
                        Că el că nu-i spune
                        La nevast-acasă.
                        Luni de dimineață
                        Ea mi se scula,
                        Pruncu și-l scălda,
                        Prânzu și-l făcea,
                        La bărbat pleca.
                        El când o vedea,
                        Din gură grăia:
                        De-ar da Dumnezeu
                        Rugu să-i răsaie,
                        Pe ea să mi-o-ncurce,
                        Mâncarea s-o verse,
                        Doar vremea va trece.
                        Rugu-i răsărea,
                        Ea mi-l d-ocolea,
                        Măi tare venea.
                        El când mi-o vedea,
                        Cu mâna-i făcea
                        'Ndărăpt să se-ntoarcă.
                        Ea, când îl vedea
                        Măi tare venea,
                        La el ajungea,
                        Mâncarea punea.
                        Zâdarii mi-o lua
                        Și-n zâd mi-o punea.
                        Nimic nu-i vorghea,
                        Num-o zâduia,
                        Zâd pân-la genunchi.
                        Ea din grai grăia:
                        - Voi nouă zidari,
                        Nouă meșteri mari,
                        Doar voi nu glumiți
                        De mă zâduiți
                        Zâd pân-la genunchi?
                        Nimic nu-i zicea,
                        Num-o zâduia,
                        Zâd până la brâu,
                        Ea iar din grai grăia:
                        Manole, Manole,
                        Meștere Manole,
                        Dar voi nu glumiți
                        De mă zâduiți
                        Zâd până la brâu,
                        Că zâdu mă strânge,
                        Țâțișoara-m' curge
                        Și copilu-m' plânge.
                        Nimic nu-i zicea,
                        Num-o zâduia
                        Zâd până la țâțe.
                        Ea iar din grai grăia:
                        - Manole, Manole,
                        Meștere Manole,
                        Ție nu ți-i milă
                        De a ta soție?
                        Că zâdu mă strânge,
                        Țâțișoara-m' curge
                        Și copilu-m' plânge.
                        Nimic nu-i zicea
                        Num-o zâduia
                        Zâd până la gâtu.
                        Ea iar din grai grăia:
                        - Manole, Manole,
                        Meștere Manole,
                        Ție nu ți-i milă
                        De a ta soție?
                        Văd că nu glumiți
                        De mă zâduiți.
                        Zâd până la gâtu,
                        Că zâdu mă strânge,
                        Țâțișoara-m' curge
                        Și pruncușoru-m' plânge.
                        Da'voi să-mi lăsați
                        Loc leagănului
                        La căpu zâdului,
                        Vântu când o bate
                        Ni l-o legăna
                        Și când îmi va ninge
                        Pruncu mi l-o unge
                        Și când o ploua
                        Pruncu-l va scălda.
                        Lui cu mama lui,
                        Lui cu mama lui!


poezie populară culeasă de Ion Taloş