Alexandru Vlahuţă - Biografie

 
1858 La 5 septembrie se naşte în satul Pleşeşti, judeţul Tutova, Alexandru Vlahuţă.
1867 învaţă în clasa întâi primară.
1871 învaţă în clasa întâi a liceului din Barlad.
1875 Promovează clasa a IV-a de liceu.
1878 Absolvă liceul din Barlad.
1879 Trece examenul de bacalaureat la Bucuresti.
în octombrie aşteaptă la Bucuresti rezultatul concursului pentru postul de institutor la Târgovişte.
Se înscrie la Facultatea de drept. Susţine trei examene din cele cinci necesare, în iunie 1881, respectiv, la 21 aprilie 1882 şi la 1 aprilie 1883.
în noiembrie se stabileşte la Târgovişte.
1880 La 22 ianuarie predă primele ore de limba latină şi de romană la Gimnaziul „Vacarescu“ din Târgovişte.
în aprilie publică primele poezii în revista „Convorbiri literare”.
1881 La 24 mai apare la Târgovişte ziarul Armonia, în care autorul semnează, conform biografilor săi, cu iniţialele A. V. două articole Banul şi Paralela.
La 27 septembrie devine membru în comitetul de conducere al ziarului.
La 20 octombrie e numit profesor la şcoală divizionară de la Mănăstirea Dealului.
1882 La 10 noiembrie este destituit din postul de profesor la gimnaziu pentru atacurile împotriva moravurilor societăţii civile de la Târgovişte.
La 23 decembrie ziarul „Armonia” anunţă că A. Vlahuta a îmbrăţişat avocatura.
1883 La 5 ianuarie pledează în faţa Curţii cu juraţi din Târgovişte primul său proces.
Publică articole şi schiţe în ziarul „Galati”.
1884 Se întâlneşte cu M. Eminescu. încearcă să-l înduplece să plece pentru o vreme la ţară, dar fără nici un rezultat.
în decembrie se află la Iasi, unde, după câte se ştie, stă trei zile cu M. Eminescu.
1885 La 3 ianuarie divorţează de Ida Pagano.
în martie ia parte la Congresul didactic de la Iaşi.
în noiembrie începe colaborarea la „Epoca” cu nuvela Vişan.
1886 în aprilie ţine la Ateneu conferinţa Mişcarea literară.
Călătoreşte la Constantinopol. Publică primul volum de nuvele.
1887 La 25 ianuarie publică o scrisoare-apel pentru M. Eminescu, gândindu-se la un turneu necunoscut de conferinţe prin întreaga ţară.
în decembrie editează primul volum de poezii. Redactor la „Revistă nouă”, condusă de B. P. Hasdeu.
1888 La 14 martie se căsătoreşte cu Margareta Dona.
1892 La 12 martie ţine la Ateneu conferinţa Curentul Eminescu.
La finele acesteia citeşte poezia Unde ne sunt visătorii?…
Vede lumina tiparului volumul de proză Din goana vieţii.
Apare a doua ediţie a versurilor autorului, sub titlul Poezii.
1893 La 7 martie ţine la Ateneu conferinţa publică intitulată Onestitatea în artă.
La 9 martie A. Vlahuta este propus membru corespondent al Academiei de către I. Vulcan în secţia literară. Este votat în unanimitate.
La 23 martie A. Vlahuta este considerat neales membru al Academiei, în urma unor discuţii, legate de scrisoarea autorului adresată lui D. Kiriac în care îşi exprimă „refuzul“.
în octombrie lucrează la romanul Dan, pe care în definitiv îl dă la tipar.
1894 în ianuarie vede lumina tiparului volumul Poezii vechi şi nouă.
în martie apare volumul Din goana vieţii, ediţia a III-a.
în decembrie editează volumul Un an de luptă.
1895 La 12 martie este director al revistei „Vieaţa”.
în mai editează volumul Icoane şterse (Nuvele şi amintiri).
în octombrie vede lumina tiparului volumul de poezii Iubire.
1896 La 28 ianuarie apare ultimul număr al revistei „Vieaţa”.
La 4 martie divorţează de Margareta Dona.
Publică volumul de proză În vâltoare.
1897 Scoate ediţia a doua a volumului de poezii Iubire în colecţia „Biblioteca pentru toţi“.
Prezintă volumul În vâltoare la Academie. Dar nu i se acordă premiul, deoarece refuzase titlul de membru corespondent al Academiei.
1898 în martie A. Vlahuţă adresează învăţătorilor din ţară un apel (vezi Gazeta săteanului din 5 martie 1898) de a-i furniza informaţiile necesare în vederea alcătuirii unei cărţi întitulate Geografia pitorească a României.
1899 Editează volumul Clipe de linişte.
Vede lumina tiparului volumul Poezii. Ediţie completă.
1900 I se acordă premiul „Năsturel Herescu“ al Academiei Române pentru volumul Clipe de linişte.
1901 împreună cu G. Coşbuc, lucrează la seria cărţilor de citire destinate pentru şcolile primare.
în octombrie publică fundamentala să lucrare literară România pitorească.
La 2 decembrie apare „Semănătorul”, avându-i directori pe A. Vlahuţă şi G. Coşbuc.
La 30 decembrie se inaugurează expoziţia „Grigorescu“. A. Vlahuţă o vizitează şi procură câteva tablouri.
1902 Vede lumina tiparului cea de-a doua ediţie a lucrării România pitorească.
La 1 iulie la Budapesta se editează revista „Luceafărul”.
Prezintă pentru premiul Academiei România pitorească. Cartea este premiată.
Referendar (până în 1918) la Casa Şcoalelor.
1904 Editează volumul Poezii — 1880–1904.
1905 A. Vlahuţă se căsătoreşte cu Alexandrina Ruxanda Gâlcă. Prezintă Academiei pentru Marele Premiu „Năsturel“ volumul Poezii, dar la şedinţa din 6 aprilie este respins.
1906 în martie la Iasi apare revista „Viaţa românească”, în primul număr al căreia A. Vlahuta publică nuvela Datorii vechi.
1907 în februarie izbucneşte răscoala ţărănească.
în mai A. Vlahuţă publică în Viaţa Românească poezia 1907.
1908 Editează volumul Din durerile lumii. Publică volumul Din trecutul nostru.
1909 Apare volumul Poezii — 1880–1908.
1910 în octombrie vede lumina tiparului volumul Pictorul N. I. Grigorescu.
1911 Editează volumul La gura sobei.
1912 începe, cu poezia Noapte de iarnă, colaborarea la „Flacăra”.
1913 Academia îi respinge premierea lucrării Pictorul N. I. Grigorescu, recomandată de Barbu Delavrancea.
1914 Editează volumul Dreptate.
1915 Publică volumul Poezii — 1880–1915.
1916 Se afla în fruntea publicaţiei săptămânale „Scriitori români”.
1918 La 24 februarie pleacă pe front.
în iulie este destituit prin ordin din postul de referendar de la Casa Şcoalelor.
în decembrie este reintegrat la Casa Şcoalelor.
1919 I se decernează Marele Premiu al Academiei pentru volumul Poezii din 1915.
La 1 octombrie se publică primul număr al revistei „Lamura”, aflat sub direcţia lui A. Vlahuţă. La 19 noiembrie moare la Bucureşti. La 21 noiembrie are loc înmormântarea lui Alexandru Vlahuţă.
1948 La 28 octombrie alături de alţi mari scriitori români, printre care M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale etc., A. Vlahuţă este ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.