Baladă populară - Brumarul

                        Foaie verde peliniță,
                        Colea-n vale-n poieniță
                        Frumos doarme-o copiliță:
                        Cu părul lăsat pe țâță,
                        Cam pe țâță, cam pe spate,
                        Inima-n mine se bate.
                        S-o deștepte nu-ndrăznea,
                        Tabachera o scotea,
                        Murgului la nas îi da.
                        Murgu tare străfiga,
                        Fetița de deștepta.
                        El degrabă mi-o-ntreba
                        - Ești fată sau măritată,
                        Ori zână din cer picată?
                        - Nu-s fată, nici măritată,
                        Nici zână din cer picată,
                        Și eu-s floare după mare,
                        Cine mă sărută moare.
                        Dar matale cine ești,
                        Cum te chemi, cum te numești?
                        Ești băiat ori însurat,
                        Ori înger din cer picat?
                        -Nu-s băiat, nici însurat,
                        Nici înger din cer picat.
                        Și eu-s Brumaru cel mai mare
                        Ce cad noaptea pe răcoare,
                        Mă ridic în prânzul mare,
                        Iau mirosul de la floare.


poezie populară culeasă de C. Mohanu