La para unui foc, cei trei,
Cu golurile ochilor înnegurate,
Încovoiaţi, sub salcia imensă, şopoteau :
– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.
Şi palmele stâncoase, albe,
La para focului mai stins, mai stins,
Se întâlniră într-un jurământ :
– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.
În toamna anului 1939
Când zorile ieşeau din mare îngheţate,
Trei morţi vegheau, trei morţi :
Isus, Lord Byron şi Panait Istrate.
Cu golurile ochilor înnegurate,
Încovoiaţi, sub salcia imensă, şopoteau :
– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.
Şi palmele stâncoase, albe,
La para focului mai stins, mai stins,
Se întâlniră într-un jurământ :
– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.
În toamna anului 1939
Când zorile ieşeau din mare îngheţate,
Trei morţi vegheau, trei morţi :
Isus, Lord Byron şi Panait Istrate.
