Tudor Arghezi - Creion

Vino joc de vorbe goale.
Suntem singuri. Ce să-i spun?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.

Plouă crengile lui rouă.
Cade câte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.

Floarea mică, iarba toată;
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pândiri de ochi.

Aerul o strânge. Cerul
O dogoare şi-o sărută.
Unde trece-n câmp, ca fierul,
Ţara caldă face-o cută.

Şi din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mână
Şi, c-un şold în pieptul meu,
Să o sprijin la fântână.

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927