Nu îi fie de deochi,
Ce frumoasă-i fără ochi!
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfeniţe de mătase.
De când s-a uitat în stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunecuş cu pana
I s-a-ncondeiat sprânceana.
E tot pana care scrie
Fluturii din păpădie.
A luat gura ei tipar
Parcă de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns,
De-a şoptit şi i-a răspuns?
Nu ş'cu cine seamănă
Că îi pare geamănă:
O să mă silesc să caut
A ghici pe nai şi flaut.
Între perine şi pături
Mâna-i stă pe-aci, pe-alături.
Pune-i degetare
Câte-o sărutare.
Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,
Mută-i-o încet,
Să nu se deştepte...
Şi-n cuprinsul pălmii drepte,
De zântii de marte,
Pune-i mărţişor o carte.
Din volumul Mărţişoare, 1936
