Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Dimitrie Stelaru - Dezastru


M-am văzut târându-mă, încâlcindu-mă, coborând
Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.
Aveam sunetul cărţilor arse.
Pe treptele putrede îmi turbau ochii -
Înapoi, titanul fugea în mister.

Zdrenţe de nouri, negre stele
Ori lumi oloage cu moartea mea,
Păleau spălăcite în cercul bolnav -
Goală, numai domnia biruită cădea.

Ce extaz! Şapte zile şerpuiau
În alcoolul fără continente.
Vântul răsturna vânturi, înalte cărţi
Cu litere de ciuperci urlau.

Războinic? Nălucă viermănoasă
Înfăşurat într-un dezastru.
Mă spânzuram ca un păianjen pe romburi de mătasă
Eu, apă înflorită, astru.

Ce minunat lucifer eram
Lângă şoldurile de lună;
Peste tot un sunet apăsător, cules
De îngerii verzui, mă coloram.

Printre dragoni şi cer de iad
Suindu-mi inima prea necurată
La câinii timpului din Galaad
Măsor şi plămădesc altă lumină.

Nu lâncezind între ghirlande
Năravul libertăţii s-a ivit
Singur, arându-mi umbra otrăvită
M-am desfăcut şi răzvrătit.

Întotdeauna am crezut suind
Aripi de carne şi carton?
Cine eşti tu curatule?
În iarba ta stau viermii.

Bătut, aşa, de învârtiri
Cu buzele din fluvii cosmogene
Stau prin oglinzi albastre şi nu vreau
Nici purpure, nici spectrul.

Cine răsună printre bolţi
Furtunile din furci de fulger?
Eu, apă înflorită, astru
Am unduiri de zeu. Şi colţi. 

din Cetăţile albe (1946)

Dimitrie Stelaru - Maria-Maria

   
În dimineaţa aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi şi de sânge
Şi am sorbit nepăsarea ca pe o otravă –
Şi am scuipat în castronul cu terci.

Drumurile noastre au fost împodobite cu spini
Şi înţelepciunea preoţilor ne-a uscat cerul gurii;
Trezeşte-te Maria-Maria şi cântă-mi despre un huligan;
Noi mergem în jos; pentru marii străini
Nu facem un ban.

Vom porni în Gara de nord tăcând, tremurând,
Strecurându-ne, urmăriţi, pe lângă porţi.
Alături de hamali vom duce bagaje,
Visând o plecare a noastră către oraşele văzduhului
Şi ne vom întoarce mai morţi –
Dar tu eşti pâinea caldă.

Trezeşte-te Maria-Maria, trezeşte-te –
Poemul Soarelui l-am scris lângă ochii tăi,
Lângă pântecul de ivoriu, iluminat de foame –
Trezeşte-te Maria-Maria, trezeşte-te !
După trei ani de groază, de cruce,
Acum ai culoarea cerului.

În dimineaţa aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi şi de sânge
Şi am sorbit Moartea ca pe-o otravă,
Şi am scuipat în castronul cu terci.

Ascultă, noi ieşim din neguri Coloşi în ţara viitoare.

Dimitrie Stelaru - Cetăţile albe


Cetăţile albe, cetăţile îndepărtate, numai bănuite,
De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată...
În spaţiul lor e inima mea,
În ţara lor rătăceşte noaptea mea,
Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;
Cineva din mine e într-una plecat
şi nu se va mai întoarce.
Cetăţile albe sunt peste munţii albi,
Peste nourii albi, unde sunt?
Focul le înfioară, le încercuieşte -
Sunt singure în străluminarea lor
Şi eterne.
Dacă mai atârn de pământ şi caut
Printre ruini, sunt numai atât?
Ochii prăfuiţi au rămas cu voi
Dar ochii adevăraţi au fugit.
Nu întrebaţi de cetăţile albe
Porţile lor se deschid o singură dată
Şi armonia străbate flăcările. 

din Cetăţile albe (1946)

Dimitrie Stelaru - Cetate păgână

   
Înconjuraţi de prăbuşirea şovăitoarelor închegări
Sufletele alergau pe lespezi - arătări -
Nici regele, nici stelele nu mai ştiau
Dacă în rugile morţilor străluceau.

Numai idolii, peste nelinişti, învinşi,
Bănuiau zilele celor stinşi
Şi peşterile lor, bizare palate
Descopereau gânduri nemăsurate.

O! dacă aţi auzi-o - dacă aţi simţi
Cântecul celui ce trăi, dar nu trăi!
"Hei am iubit şi eu odată pe Dumnezeu,
Cum iubeşte viermele rana."

Dimitrie Stelaru - Cei trei

   
La para unui foc, cei trei,
Cu golurile ochilor înnegurate,
Încovoiaţi, sub salcia imensă, şopoteau :
– Minciuni, ne-au dat afară din cetate.

Şi palmele stâncoase, albe,
La para focului mai stins, mai stins,
Se întâlniră într-un jurământ :
– Nu, n-am învins, nu ne-au învins.

În toamna anului 1939
Când zorile ieşeau din mare îngheţate,
Trei morţi vegheau, trei morţi :

Isus, Lord Byron şi Panait Istrate.

Dimitrie Stelaru - Copacul magic

 

Un drum se deschide şi altele
În el, pustii, se-ntâlnesc;
Lancea soarelui arde coroana -
Pe scoarţă muşchii lâncezesc.

Amurgurile aduc somnul,
Cu falduri imense de stele;
Nici un nor nu umblă în cer -
Nici un vânt nu deapănă frunzele.

Rădăcinile aud pământul
Clare, neîntrebând, risipite:
Jocul somnului strânge viaţă
Demoni şi păsări uimite. 
 din Ora fantastică (1944)

Dimitrie Stelaru - Verlaine

  

Bună dimineaţa Verlaine
Ciudatul meu zeu şi prieten –
Bună dimineaţa. Vor mai trece
Până ni s-or usca versurile, milenii treisprezece.

Ceasornicul pământului îl laud
Cum zbuciumă oasele trupului tău crud;
Îl aud şi nu-l aud. Dar ochii mereu
Sticlesc deasupra paharului meu.

Dimitrie Stelaru - Bolnavă

   
Erau flori roşii, galbene şi ape
Lângă mâinile, lângă sufletul ei;
Toate păcatele erau aproape -
Toate negurile tulburau munţii febrei.

Aduceţi liniştea turnurilor, înaltelor -
Cine stă între porţi ca o moarte?
Visul daţi-l toamnelor, altelor,
Dar lăsaţi-i himera aceea şi-o carte. 
 din Ora fantastică (1944)

Dimitrie Stelaru - O femeie bea marea bătrână

   
O femeie bea marea bătrână din oglinzi,
dar nu-și vede ochii fără păsări
nici umbra - altădată fosfor.

Cum o să-mi așez viața în cadavru
la apus ori în peșteră, eu drum
spre altădată în acum? 


 din Nemoarte (1968)

Dimitrie Stelaru - Acum

   
Acum
înfloresc

Acum înfloresc

Acum
e negură

Acum e negură

Acum
lumină

Și scrum acum