Marin Sorescu - Enigma

Domnule, am auzit în tinereţe o ghicitoare
Şi i-am uitat răspunsul.
,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee,
Tombolita.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani mă tot chinui
S-o dezleg,
Sau să-mi aduc aminte răspunsul.
M-am dus în satul în care-am auzit-o,
Am întrebat din om în om:
Nimeni nu ştia,
O ghicitoare care-a dispărut.

Maica Mare, Maria Rădulescu Fălcoianu
Numită maica Rica, din comuna Redea, Romanaţi,
I-a spus în 1919 lui neica Ionescu,
Din Redea, ghicitoarea asta.
Când şi-a dat el seama c-a uitat raspunsul,
Maica Rica murise.
Şi de-atunci îl tot chinuie.
Dacă ar fi ca în poveşti, ar fi trebuit să i se taie
Capul. Că nu poate dezlega enigma.
Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singură
Şi se foloseşte de el, ca să-şi aducă aminte
Răspunsul. Toate au avut un sens pe vremuri,
Şi au dispărut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens.

,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee
Tombolita.
Ghici ce e?"

Nu cred c-o să ghicesc până mor,
Spune bătrânul, şi la colţul ochilor i se
Încreţeşte un zâmbet al ochilor, subţire.
Da, uite ţi-o spun şi eu dumitale.
Vezi dumneata că şi zicerile astea
Sunt ca nişte fântâni, care, dacă nu mai sunt sleite,
Se înfundă, cad ghizdurile şi creşte rogoz şi
Ardelul broaştei din ele.

Am văzut odată nişte oameni
Se uitau la o fântână, care se cam învechise.
Cumpăna se cam uşurase.
Unul a zis:
- De coinace trebuie să mai punem
Un fier de plug,
Să atârne bine.
Să se cumpănească bine, aşa.
Fierul vechi de plug
Atârnând de cumpene,
Arând prin aer de câte ori
Se afunda galeata
Şi iarăşi coborând cu brazda lui de cer...
Dacă mă-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au dispărut
Nu ştiu ce să-ţi răspund.
Ca ,,Tenghelita, menghelita" aceea.

Ghici ce e?