Marin Sorescu - Nu te-ncurca

Boc! Boc! În poartă.
Spre dimineaţă, cu vreo trei zile până-n Crăciun.
- Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă -
Sare muierea. Nu se sculaseră, că era prea denoapte.
Afară iar: Boc! Boc!
- Care eşti, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pată mare albă.
Era iapa, legată de poartă.
Şi ăla bătea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Şi când l-a văzut pe Gheorghe c-a ieşit
C-o mâna băgată pe mâneca hainei şi cu alta afară,
A început să-l certe.

- Bă, ce faceţi? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?

Intră în casă şi descarcă o desagă de ghete rupte,
Cizme scâlciate pantofi.
- Mă, venii la tine să-ţi aduc astea, că nu mă lasă
Nacotele de copii,
Că se duc la horă.
Mai rămăseseră vreo două ciubote-n desagă,
Le descarcă şi pe alea.
- Mi le faci până-n Crăciun!
- Păi, Crăciunul... Că e poimâine...
Gheorghe se uită la grămadă, se mai scarpină în cap
Nu-i convenea.
- Mă, naşule, n-oi putea, că e prea aproape
Poate aşa într-o lună-două
- Bă, dacă nu poţi, nu te-ncurca.
Bă, uită-te-n ochii mei.
Dacă nu poţi, nu te-ncurca, bă!
C-aşa mi-a mai făcut al lui Vintilă
Din Trântoru, că i-am dus puţină de varză
Să mi-o dreagă şi mi-a ţinut-o în prispă
Pân la Paşti şi-am rămas fără varză la copii.

Se sculase şi muierea lui Gheorghe.
Se-mbrăcase şi venise la vatră,
Unde se duceau tratativele.
Văzând maldărul de plotoage şi ştiindu-l pe bărbatu-său
În stare să lase totul baltă şi să dreagă o pereche-două
De bocanci - şi ştiindu-l şi pe naşul Corniţă cârcotaş,
Că nu le face bine, a-nceput să ia vechiturile
Una câte una şi să le bage la loc în deseagă.
- Bă, nu te-ncurca, bă, dacă nu poţi!
Nu te-ncurca, bă, continuă ăsta cu gură mare,
Că se speriaseră şi găinile care acum se sculau...
- Nu se-ncurcă deloc, naşule, că nu poate!
Trebuie să tăiem porcul,
Trebuie să aducem lemne şi nu poate acum.

Gheorghe făcea şi el cizmărie când putea,
Printre picături, învăţase la armată
Şi când avea timp, mai scotea şi el un ban.
Da finului Comită nici nu i-ar fi plătit.
Şi-l mai şi certă.
S-a supărat şi-a plecat bombănind.
A-ncălecat pe iapa a albă şi-a plecat la alt meşter,
Tocmai în partea ailaltă a satului.

Comită era din neamul Capeţilor (De-ai lui Capete)
Din Nătărăi. Se mutase la deal, şi-avea casă dinvale de biserica
A veche.