Marin Sorescu - Şarpele casei

Venea din curte şi intra într-o gaură
Din beciul casei.
Era un şarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite şarpele, uite şarpele!

Şi baba: Nu da în el,
Că ăsta e şarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdată nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumătate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Şi l-a lovit c-o măciucă.
Se încolăcise pe ciomag şi el a ridicat
Ciomagul în sus, şi era să-i cadă în cap.

Se zvârcolea să moară.
Şi la urmă i-a părut rău.
Da' ce s-a supărat mama când a aflat!
Şi când ne-a ars, mai târziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorât şarpele casei..."